nu avem viitor

A zecea parte

A zecea parte din copilărie
Mă mângâie c-un pic de nostalgie,
Alungă griji, dureri şi întristări,
Cu-amintiri dragi, întoarse din uitări.

Din visuri şi dorinţe-nşir-o salbă,
Pe-un fraged suflet ca firul de iarbă.
Un pui de om, plecat în Cer de dor,
Mă-ntoarce din trecut în viitor.

Prin verde grâu crescut din spic de ploaie,
Aleargă printre razele de soare,
Cu ochi de albăstrele-nrourate
Spală un mal de timp plin de păcate.

Ajung arsă de dor în zi de toamnă,
Aflând într-un târziu ce viaţa-nseamnă.
Pe perne reci, pline cu fulgi de nea,
Îmi odihnesc în iarnă dragostea.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul început

Inima ţi-e raclă, sufletul închis,
Pe trecut ai pune lacăt de uitări,
Viitoru'-ţi este fără aşteptări,
Gândul tău e,-n ziuă, noaptea din abis.

Nu ştii ce te-ndeamnă, dar încerci să ştergi
Praful dinspre viaţă, colbul apărut
Peste-un timp în care drumul tău pierdut
Ţi-a ascuns cărarea, te-a oprit s-alergi.

Mâna, ca o slugă a trufaşei minţi,
Se întinde, şterge nevăzutul fad,
Gândul îţi devine primul sol nomad
Care-ţi duce-n lume calde juruinţi.

Ar putea să-ţi fie noul început,
O a doua şansă, viaţa ce-ai visat,
Clipe mai senine, suflet mai curat,
Viitor mai liber, liber de trecut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă condamn

Mă condamn pentru orice eroare
De care aud la tot pasul
Lumea îmi pune în cârcă impasul
Că viaţa mea devine o teroare
Şi-şi pierde legitatea lui, compasul

Nu mai sunt acelaşi care sunt
Nu mai sunt acelaşi care-am fost
Rostul meu e să fiu luat la rost
Pentru toate relele de pe pământ,
Asediat şi fără adăpost.

Sunt la fel ca voi un muritor
Abonat la trudă pentru-o pâine
De care am nevoie azi şi mâine,
De care nu mă pot lipsi în viitor
Ceea ce în fond cere şi-un câine

Nu mă întrebaţi că n-am răspuns
Cât vor putea nervii să-mi reziste

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin şi hazard

Se-nvârte roata vieţii
în ritm năucitor,
iar clipele în goană
se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare
desprins din viitor,
măruntele instincte
ne lasă tot mai goi.

Dar vine o chemare
trecută prin destin,
porneşte dinlăuntru
cu-o voce fără glas,
în grabă ne anunţă
un iminent declin,
ce s-ar produce drastic
în acele de ceas.

Opriţi îndată ceasul! –
se-aude undeva...

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Stănescu oleacă

nuntiţi cu umbra, vise multe-s zestre
şi-olimp de şoapte ni-i obişnuinţă,
avem în zbor de păsări suferinţă
ce ne tot doare prin odăi rupestre.

ne-navuţesc în duh, cu uşurinţă
de agonie cântece-n orchestre
ce-s vorbitoare-n nopţilor ferestre
de graiuri de uitare de fiinţă.

iertarea cărnii dezvelind păcatul
din taina de icoane de-i venind
pe ea ne dăm pe-un mânz de rai regatul.

că-n timp de sus oricum e iscălind
misiva unor vieţi ce-s surogatul
veciei traiului din nefiind.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de ţăran

În viaţa aspră de la ţară
mi-am trăit anii şi eu.
Pe tata-l vedeam cum ară
trudind pe câmpuri mereu.
Mama pregătea mâncarea
şi punea în cofă apă.
Tata-şi încărca spinarea
şi-amândoi plecau la sapă.
De cu zori până în seară,
ei scormoneau în pământ.
Aşa trudeau vară de vară,
n-aveau odihnă nicicând.
Cu feţe arse de soare,
toamna aduceau acasă,
Rodul muncii din ponoare
şi viaţa era frumoasă.
Iarna ne spuneau poveşti
cu Ilene cosânzene.
La gura sobei părinteşti,
somnul venea pe la gene.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

între-vis

Viorile prăfuite nasc
păianjeni aurii, arcuşul spre sud
cu o umbrelă roasă îşi împarte veacul
sunt două la număr, una veche, reală, cealaltă
neterminată… cioplită din lemn ciudat violet
cu vinişoare albe
seamănă cu o aripă îndoită-n jos
a unui cocor – sau a reverenţă, după concert

contemplând cadrul acesta, ceva familiar
mă ţine fix şi nu ştiu
înăuntrul meu «fost» sau «viitor», l-am văzut
astfel?!
în unica secvenţă în punctul critic –
orele 11:59 – când am deschis al treilea
ochi la marginea unei prăpăstii ceţoase

«Unicul dirijor» dacă m-ar chema în orchestră
cum să mă prezint cu corpul dezacordat?!…
alt instrument nu primeşte…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul fără nume

Pe-o stradă, în oraşul fără nume
Prin care trec de-atâtea ori în gând,
E-o uşă ce mă-mbie-n altă lume
În care pot să cumpăr sau să vând.

E-o taxă de intrare: două visuri
Pe care mi se dau, în schimb, monezi,
Să joc, să fac din ele compromisuri
Şi fapte-n care poţi să te încrezi.

Nu trebuie decât ca, la ieşire,
Pe fiecare pleoapă să le ţin,
Doar două, ca şi visuri la venire,
O taxă-a reintrării în destin.

Acolo, înăuntru, pe la mese,
Sunt puse-n joc speranţe, viitor,
Se mai plusează vorbele alese
Şi sentimente, şi iubiri, şi dor.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bobului de grâu

Bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă,
Stă generoasă şi sfântă pe masă,
Din vecie hrăneşte pe om şi pe câine.

Todeauna când foamea ne-apasă,
Mâncăm din ea astăzi şi mâine,
Că bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă...

De suntem pe meleaguri străine
Şi n-avem o pâine rotundă pe masă,
Avem nostalgia celei de- acasă
Şi visăm la noapte... tu şi cu mine,
Că bobul de grâu se preface în pâine...

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul

Nisipuri aspre-n mine se revarsă,
privesc în zări şi neclintit rămân,
iar răsuflarea-mi, de căldură arsă,
abia se mai strecoară prin plămân.

Şi mă întreb: ce oare mă aduce
pe necuprins şi selenar deşert?
Este destinul răstignit pe cruce,
batjocorit de alţii, pe nedrept!

M-au vrut umil şi fără spor în viaţă,
un sclav să fiu, pe veci fără destin,
pe ochi să port cumplitul văl de ceaţă,
din ce-i al meu să vreau cât mai puţin.

Dar evadat din arşiţa solară
destinul reclădit mi-aduce-n zbor
un strop din apa vie, milenară,
ce mă zideşte-n veacul viitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016 (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!