�coala iorga

* * *

plouă torenţial cu poezie
la spectacol florile s-au adunat de la mic la mare
scaunele alb-roşii au simţit pe pielea lor cum e să susţii un poet
gongul a bătut de trei ori
o dată pentru umorul deversat în seră
a doua oară pentru răbdarea simulată
a treia oară pentru poezia în ropote şi rafale de vânt
unde s-a mai pomenit sfânta treime
să ne unească plăcut cu degetele adunate
pe fruntea poeziei deasupra de buric şi pe cei doi umeri
poeţii îşi duc crucea împreună
aşa am gândit eu
coala de hârtie e o sursă de venit sufletească
doar schimbăm între noi cele mai frumoase gânduri şi
lacul techirghiol încă fornăie după ce am făcut tot felul de
ambarcaţiuni din cuvintele noastre

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam părăsit la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor... Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi de a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume... Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem tot acasă.

citat celebru din Nicolae Iorga (1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zbatere

e o zbatere de tăceri albe
pe o coală nescrisă...
un zdruncen de timp traversat de violetul
îngrijorat de marginea muchiei.
e starea înscrisă zigzagului
care pare cea mai frumoasă mişcare adeseori,
scursă din fluturii ce învaţă mersul pe aripi.
mişcarea ce parcă tot timpul dansează
pe zidurile primitoare ochilor cătuşe.
se pare totul un balet în marginea ploii
cu reîntoarcerea paşilor în sine.

n-are rost acum să te mai priveşti
în reversul oglinzii reci
ce scoate fiinţa la suprafaţă -
nu-i chip de sens pradă sticlei să te laşi;
mai bine printre gratii de tăceri ruginite
ţi-ai privi propriul adânc
colateral cu ce te bântuie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă

Scriem cu sufletul
Pe coala universului,
Cu altfel de literea.
Cartea destinului ni se deschide
Ca un evantai de-ntrebări...
Bieţi călători!
Trecerea voastră se va opri dincolo
De virgula dintre două veşnicii.
Da, literele acelea sunt mari,
Croşetate din stele
Toarse de furca infinitului...
Au diacritice din comete, quasari...
E atâta strălucire în ele!
Iar sub ele, doar tină -
Oameni pătaţi de rugină.
Rugina urii, ori rugina durerii,
Un abis în care îngerii mor
Şi crucile noastre rodesc.
Ce trist! De-ar fi doar un vis!
Plouă cu sânge,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freatica iubire

De plânsetul ne curge în lacrimi suferinţă
Şi dor e-o stoarcere de minte pân' la cord,
Iubirea-i, peste orice înţeles, sublim acord
C-un sine, amarnic dăruind orice putinţă.

Dacă răbdarea dăruirii n-are margini,
Fără s-aştepte schimb, sau plata înapoi,
Iubire e peste benevolul la nevoi,
Căci daru-i este fluviu, un roman scris zilnic pagini.

Dacă Pământ ni se dă tot, cu tot ce are,
Fără a ne cere să-i semnăm loialitate,
E că profund e amorezat de toţi, de toate...
Ne învaţă eternele-i, iubirile stelare.

M-aş vrea o coală, scrisă în cartea de citire,
Unde mă rog la mine însumi şi ai mei,
Să fim ca doii, îngemănaţi în picur... ce-i
Pământ şi-o Apă, într-o freatică iubire.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioc-cioc-cioc

ne este frică de el
de reprezentanţii săi
în noi, pe pământ
ne este frică de tot ce mişcă în soare
doar tăcem şi ne mişcăm ordonat
aşa cum ne-a ordonat el
el, cel...
priveşte-l cum se roteşte în zare
cioc-cioc la uşă
ne ascundem sub masă, sub pat
de teamă., de frică
o ancestrală frică
dacă este el
care el,,,
îl ştii, îl ştii prietene...
mereu sufocaţi de alegeri greşite
el, păşeşte cu noi
trăieşte în noi
ne bântuie viaţa, trupul şi gândul
Doamne, cât mai răbdaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rurală

deschid poartă
şi mă trezesc într-un lătrat de câine.
o colecţie de ierburi zilnice mi se repede
în gleznă.
bocancul simte şi ţipă ca un nor
fulgerat prin surprindere.
mirosuri rurale tot rotesc odăi
pe sub închipuiri cenuşii.
luna se împiedică de horn
în trecerea ei spre cuget şi salcâmi;
rugina i se leapădă deodată
până-n toamnele noastre târzii
cu nicicând melodii venite din cuiburi.

amintiri întruna sufocate
prin tăcerile tocite în capete
şi simţul sferic migrează prin pereţi
surprinzător ocolind coala de hârtie,
de alb ucisă şi de nescrisului experienţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare popor are sufletul său, format în sute de mii de ani, din firea pământului, din freamătul codrilor, din floarea albă a primăverii, din raza soarelui, din ceaţa toamnelor şi gerul iernilor, din toate frământările, suferinţele, silinţa, gloria, din nesfârşit de multe amintiri îngrămădite pe urma morţilor, care astfel n-au murit întregi, ci din adâncul tăcerii lor sprijină răsfăţarea la lumină a urmaşilor ce au venit din ei şi trăiesc după dânşii. Acest suflet e preţul, mare sau mic, al fiecărui popor.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârtia cuvintelor

Să te ferească Dumnezeu
de patima poetului îndrăgostit
de literă
de un cuvânt anume – o
ori îl poartă în ochi
ori păşeşte cu măsură neomenească
spre percepţia spaţiului

plimb dreapta mea pe coala de hârtie
îmi pare că schiază degetele
slalom printre litere – abia aşteaptă
să fie scrise
cu fiecare semn, pârtia-i mai grea sau
dreapta mea e lama unui buldozer
împinge noianul spre margini ignorate
rămân literele – ierbi ascunse
până la această trece ori bulbii!

Să te ferească Dumnezeu
de zăpada acestei hârtii, poetule!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul iubirii

mă scriam, tu treceai
simfonie a nopţii
treceai prin mine
născând rai după rai
piciorul tău gol dezvelea întrebări
sfărâmai anotimpuri sub tăcuţii tăi paşi
sărutul tău a fost real sau eşti un vis
rătăcit pe aici, pe undeva, cândva
eu sunt Paris iar tu femeia
ce a furat o clipă pură de iubire
ce înşelător e timpul şi ce rece'i luna
ce a venit în zori rupând în franjuri crude taina
zei au plecat de aici în fugă iar eu întreb nebun de tine
femeie, eşti tot ce n'am ştiut să fiu
frumoasa mea, priveşte-mă şi pierde-te în mine
ca într-un joc pe ţărmul nemuririi
eu am rămas să scriu pe o coală goală
povestea noastră, povestea sorţii
un muritor ce a iubit odată, într-o noapte, o zână

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!