zdrobit

Odă vinului

Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,
Dulceţa-ţi delicată ne gâdilă papila,
În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,
Aroma-ţi preţioasă ne stimulează "bila".

Te-a-ncins toridul soare, când un ciorchin erai
Din primăvară-n toamnă, te-a copt şi te-a-ndulcit
Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coşmar ce nu-l visai!)
Şi-ai fermentat în butii largi - uşor, te-ai limpezit.

Eşti rege la petreceri, nu eşti doar băutură,
Pe menestrei la cântec, mai mult ‘i-nsufleţeşti,
Balsamul pentru suflet – băută cu măsură,
Licoare destinată plăcerii omeneşti.

Înspiri deopotrivă poeţii şi chibiţii,
Destinul tău e nobil/( parşiv când prisoseşti!)
Poţi stimula talentul, în adâncimea nopţii,
Sau poţi în mreaja ta, pe om să-l înrobeşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Nelu Preda din Actualitatea Intelectuală (25 septembrie 2014)
Adăugat de Nelu Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii larg la inimă

Fii larg la inimă şi darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,
îndreaptă-te când eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.

Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâtea ori...

De-atâtea ori m-ai ajutat
Să ies din grele situaţii
Cu braţul Tău m-ai ridicat
Să pot munci la reparaţii.

Mi-ai arătat de-atâtea ori
Ce drum să iau spre rezolvare
Trimis-ai multe sărbători
Şi-ai netezit a mea cărare.

De-atâtea ori, Isus iubit
Ai dat răspuns la rugăciune
Când sufletul mi-era zdrobit
L-ai vindecat printr-o minune.

De-atâtea ori prin al Tău sfat
Ajuns-am la râvnita ţintă
În viaţa mea Te-ai implicat
Căci şti ce traiul reprezintă.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici (3 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, a zilei şi a nopţii

Marie-mi eşti, mereu purtată-n suflet,
Şi Magdalenă când ne suntem noi,
Imbold spre împlinire şi spre umblet
Şi spre-nălţare-n timpul de apoi.

În adevărul ce ţi-l porţi în lacrimi
Se zămisleşte pasul triumfal
Ce-ntr-un consens izbăvitor de patimi
Redă vieţii rol primordial.

Renăscătoare de îndemn spre ceruri
Când norii par prea greu de risipit,
Dorindu-mă, mă-mbogăţeşti cu daruri
Având esenţa fructului oprit.

Marie-a zilei şi Marie-a nopţii,
Te tot aştept, ştiind că dată-mi eşti,
Îmbrăţişaţi să trecem pragul sorţii,
Nepăsători la vorbele lumeşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (26 iulie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii minţii

Pomul din grădină acum e nins
Masa e goală zăpada s a prins
Pe bancă nimeni n a mai stat
Usa casei deschisă am lăsat

Geamul este închis demult
Nu stiu câtă vreme a trecut
Vântul bate tare pare a pustiu
N am să te astept este târziu

Tu îmi spui să nu gresesc
Zăpadă vreau sa mă topesc
Stiu trebuie să îmbătrînesc
Amintiri mă ajută să traiesc

Departe toţi avem o moarte
Te găsesc te caut pe marte
In zori târzii în norul zdrobit
Rază timidă de soare s a ivit

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul

Sunt o picătură din miezul pământului
şi un strop de apă din roua dimineţii,
curg anii precum secundele
şi viaţa nu are niciun sens.....
totul este nimic şi nimicul tot,
păpădia este fluturele-n zbor
şi fluturele este păpădie,
fructul pădurii este stins
de flacăra neînfricată a fricii
ce stă pe-o frunză de măslin,
spulberând esenţa vieţii,
cerul cade peste mine
cu razele-i fierbinţi de iubire,
pământul se zdrobeşte de durere
şi de lacrima vărsată-n văzduh,
de neputinţa iubirii,
de vrabia ce s-a sinucis,
de un căţel ce stă-n mijlocul străzii,
aşteptând să fie zdrobit de-un nimeni
care nu ştie că-i făcut din apă şi pământ

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul Arnett

Adevărul este, concetăţeni,
Că vechiul meu registru stătea acolo de ani şi ani,
Pe o etajeră deasupra capului
Şi-a scaunului meu de judecător; şi tot adevărat este
Că registrul de procese avea chenarul de fier
Şi că mi-a zdrobit chelia când a căzut –

(Se pare că a fost desprins de la locul lui
De tamponul de aer care a zguduit întregul oraş
Atunci când tancul de benzină de la fabrica de conserve
A explodat şi l-a incendiat pe Butch Weldy) –

Dar să punem, judicios, argumentele în ordine
Şi să lămurim întregul caz:

Întâi să notăm că mi-a fost spart capul,
Iar cel mai îngrozitor lucru a fost acesta:
Foile registrului s-au desprins şi s-au desfăcut
În jurul meu ca un pachet de cărţi de joc
În mâinile unui scamator profesionist.

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramă din copilărie

într-o zi de toamnă încinsă
oraşul de provincie târg de săptămână
privea cum pe podul îngust
se petreacea o dramă proletară,
de sub roţi de tractor se vedea zdrobit
un trup uman ce avea să fie îndelung plâns,
preoteasa se grăbise să ajungă în cimitir
să-şi aducă obolul părinţilor decedaţi
în grabă uitase să privească în faţă
lovită în plin se întindea acum pe caldarâm.
Ea, spunea oraşul, mai tot timpul era tristă, îndelung
ofta, din pricini multe suferea vădit,
preotul sufleteşte o plângea amarnic
văduv şi cu un prunc pe cap,
la înmormântare toţi chiriaşii popii au mâncat de post
şi de grabă să-l îmbărbăteze i-au ţinut isonul,
eu ca un prunc rătăcit în amiază îi priveam
cum vărsau vorbe şi din colţ de drum
le vedeam frământarea ce o povestesc,
acum de grabă voi semna, precum poetul întristat

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colţ cu paşii mici
Aduc în casă lemne

Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică

Şi uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioşat un pic
Coboară din icoană

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moara lui Mărchidan

ai vrut să mă vezi,
pierzând pentru asta zile, săptămâni şi ani,
ai urcat şi ai coborât şi ai coborât,
hainele tale hrană ploilor şi fulgerelor
şi drumurilor găunoase,
inima ai lăsat-o durerilor,
peşteră de lei şi de tâlhari,
ai zdrobit corăbii de stâncile-aşteptării –
n-ai vrut să-ţi astupi urechile, n-ai vrut,
deşi nu te-ai legat de catarg
(acum hienele mării se bucură
văzându-ţi alergarea).
ai vrut să mă vezi
ca să pui în mişcare o moară uriaşă
ascunsă, nevăzută, zdrobitoare
unde grâul nădejdilor
trebuia să devină făina bucuriei.
ai vrut să mă vezi
şi ce-ai gândit că vei afla:
timp nou fără de timp? dimineţi albe?

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!