vestit

Ploaia

Ades îmi pare cum că cerul
A fost şi el cândva rănit,
Şi astfel plânge cu durere,
A plâns demult, a plâns sleit.

Fărădelegea omenirii
Rănise mult, rănise greu,
Până şi huma şi ţărâna
Pe care stă piciorul tău.

Dar astăzi fapta nu se-ndreaptă
Spre adevăr şi gândul bun,
Şi-astfel se stinge omenirea
În jocu-i mizer şi nebun.

Dispar moravuri, idealuri,
Se lasă 'ncet o umbră grea
Peste gîndirea sănătoasă,
Ce să-nţeleagă nu mai vrea.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-nceput să ningă...

M-a trezit de dimineaţă mireasma de mere coapte
Şi-un parfum de sărbătoare inima mi-a-nvăluit...
Văd cireşul din fereastră cum şi-a pus o nouă haină
Cu un alb ca de poveste ce mă face fericit...
Vântul bate şi aduce zvon de sfântă bucurie
Căci mai e puţin şi iarna se va instala deplin
Aducând cu ea minunea unei stele ce-a vestit
Că se naşte Pruncul Slavei... Împăratul drept, divin!
Şi aştept cu nerăbdare noaptea-aceea minunată
Când din cerul veşniciei dragostea a răsărit
Să pot spune cu iubire, prin a inimii bătaie:
"E ziua Ta o, Prunc Divin şi iar Îţi spun: Bine-ai venit! "

poezie de Maria Luca (21 noiembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti român!

Te-ai născut dac romanizat,
Dar te întrebi ce naţie eşti!
Eu nu pot să-ţi fac pe plac,
Şi să te asigur că român eşti!

Înţelege că dacă eşti cetăţean,
Nu eşti român din neam în neam!
Nici imnul ţării de tu-l cânţi,
Chiar din inimă, tu nu mă încânţi!

Trebuie să simţi că te-ai născut,
Să iubeşti tot ce-ai cunoscut!
Să te bucuri de ce-ai dobândit,
Când eşti român, eşti şi vestit!

Dragostea pe care o porţi pentru,
Pământul pe care mare ai crescut!
Fericirea ce te înconjoară-n centru,
Abia atunci, tu eşti român înnăscut!

poezie de Ovidiu Kerekes (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să chefuim

Timpul repede s-a scurs
Ne grăbim fără să stim
Orele rămase par în plus
Anul vine cu drag îl primim

Ora pare a fi încremenit
Ceasul obosit ticaie din greu
Să primească anul cel vestit
Să ne aducă sănătate mereu

Eu doresc la fiecare fericire
Câte un pic din ce-i mai bun
Suflete curate pline de iubire
Liniste pe pământ străbun

Noaptea dintre ani să vă fie luminată
Apărată de duhurile divine
Să aveţi casa îmbelşugată
Masă plină cu slănină vin si pâine

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama e raza mea de lumină

Mama este o rază de lumină.
E fiinţa care mi-a dat viaţă,
Are inima curată şi senină
Şi m-a legănat cu drag în braţe.

Mama este dor nemuritor,
Este curcubeul care răsare după ploaie.
Ea mi-a spus pentru prima oară ce înseamănă dor
Şi ma învăţat să-l aştern pe foaie.

Mama este ca pomul care înfloreşte primăvara,
Ca floarea care înfloreşte în grădină.
Este ca soarele care răsare vara
Într-o zi caldă şi senină.

Mama e tot ce am mai sfânt în lume
E ca steaua cea divină,
Care a vestit venirea lui Iisus pe lume,
Mama e raza mea de lumină.

poezie de Vladimir Potlog (20 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Lumină... Da, Lumină
Lină se naşte în lumea cea plină
De vrajbă şi negru...
Lumină... Da, Lumină!
Să vină cu pace, cu pură
Dorinţă de credinţă,
În veci o biruinţă peste păcat
A voit, ca tu să nu treci în nefiinţă...
S-a născut şi jertfit
În lumea cea plină de vrajbă şi negru
Şi pentru a Sa moarte nu ne-am căit...
Căinţă... Da, căinţă!
Desăvârşire născută din Desăvârşire
Şi-a luat trup material spre mărire
Dar si decădere, suferind batjocorire.
Steaua ni L-a vestit, frumoasă şi clară,
Dar purpurie precum sângele
Ce avea să curgă din mădulare
Neprihănite... Patimi voite...
Jertfă ce avea să elibereze...

[...] Citeşte tot

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, neamurilor

Veniţi, neamurilor toate, să-i cântăm să-i cântăm;
Pe Cristos Mântuitorul să-l lăudăm,
Pe Cristos Mântuitorul să-l lăudăm.

Că la Betleem el astăzi a venit
După cum de mult prorocii au vestit.

Din Maria Preacurata s-a născut,
Pentru lume mântuire s-a făcut.

Într-o peşteră în iesle s-a culcat,
Şi în scutece sărace s-a înfăşat.

Fie-n ceruri preamărire Celui Sfânt
Pace fie între oameni pe pământ.

Păstoraşii într-un cuget îl slăvesc,
Şi cerescului Părinte mulţumesc.

De la răsărit şi craii se ivesc,

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase a tine

Miroase a tine
Recunosc tăcerea aceasta.
Miroase a tulburare, undeva între rugăciune şi parfum de femeie.
Are o uşă lemnoasă şi-o cheie.
S-a lipit de fundul pământului să nu i se audă pasul.
Şi... lucru curios! Îi aud glasul!
Miroase a lună sărutată de pe muntele vestit, a repetiţie în valsul sorocit.
O văd prin geamul vremii cum îşi mută în copaci privirea.
E în natura ei s-adulmece zidirea.
Are un tulnic ce-şi ridică între dealuri gâtul alungit.
Dintre talazuri şi pontoane, cu privirea fixă, s-a ivit.
E grijă pentru timpul nevoit să treacă prin tunel, pusă la urechea verii cercel.
Miroase a dor de împăcare cu sine. Veghează. Uită-te la ea bine! Miroase a tine! (23 iulie 2019-Iulia Dragomir)

poezie de Iulia Dragomir (23 iulie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi acasă...

La noi acasă nu sunt corbi –
La noi sunt ciori şi sărăcii,
Sunt câmpuri triste şi pustii –
Palavre mii şi oameni orbi.

La noi acasă ni-i prohod
Şi cântecul de bucurie
Averea ni-i pe veresie
Iar sufletul ni-i moş schilod.

La noi acasă corbi nu sunt
Dar veselia ni-i sforţată
Durerea ni-i ne-ndurerată
Şi setea ni-i doar de pământ.

La noi acasă ni-i blestem
Şi pâinea plină de sudoare
Blestem ne-e şi sfântul soare
Şi-o ură veche ni-i totem.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos!

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.

O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Şi vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângăi şi mă faci voios
Şi mă-ntăreşti îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!