Poezii despre topit, pagina 10
Urma din cenușă
Am vrut să opresc
timpul in loc
Am aruncat clepsidra
timpului in foc
Nisipul din ea pe loc
s-a topit
Timpul nu este ars nu
l-am oprit
Citesc in urma de
cenusă
Cum toate si inima
mi-e arsă
De depărtare
dintre noi
Acum noi sîntem
amândoi
Dar intr-o zi timpul
cel hadru
Va trece pe la noi
ne vâ-a zâmbi
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara de mult a venit
Iubite, a venit primăvara,
Mi-ai zis tu ca prin vis.
Ghioceii înfloresc,
O poartă nouă s-a deschis.
Știu, iubito, ți-am răspuns cu drag.
Afară mai este frig și totul în jur încă e alb.
Dar nu regreta, căci primăvara a venit.
În ochii tăi, în inimă mea fierbinte,
În dragostea pe care o exprimăm prin cuvinte,
În tot ce ne înconjoară, chiar și în fulgul cel de afară,
Care s-a topit încet în palma ta.
Primăvara de mult a venit pentru noi doi, iubirea mea.
poezie de Vladimir Potlog (28 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
Mantia grea de zăpadă
s-a topit sub strălucirea
ghioceilor în cascadă
ce zămislesc fericirea.
Primăvara... dulcea hoață
ne pictează cu lumină
și ne fură cu sfială
tot ce este rece în viață.
Iarba verde și crudă
ne îndeamnă să iubim,
cerul mai des să-l privim
printr-o adiere caldă.
Să pășim prin primăvară
prin miros de lăcrămioare,
asta e marea comoară
din suflet... la fiecare!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar trăire
Sunt rănit de dorul tău
și de ochii tăi de toamnă
simt că pic, că-mi vine rău
că nu-mi ești de mână doamnă
Fug de tine cât mai pot
și tu vii cu foc și gheață
și topit eu te provoc
c-o câmpie de verdeață
Mă îmbăt cu așteptări
și-mi las visele de noapte
și te-aruncă-n gândul meu
tot ca ziua ce mă arde
N-aș fi vrut să te cunosc
să trăiesc iar o iubire
soarta mea iar vrea să fiu
amețit de a ta fire
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ianuar
Zăpada ne-ngroape...
George Bacovia
Ninge ca-ntr-un sfârșit de lume
ironizând transparentele brume,
s-a răsturnat găleata cu albă vopsea
a dat Dumnezeu, neatent, peste ea
Pătura de omăt e obositor de groasă
iubita-i rămâne sechestru în casă,
și cad peste ei, speriați, lave toride,
îi ia cu frison... Vântul ușa deschide...
Pe pârtia abrupt-a trăirii se fac cristiane
te desfid de pe culmi suprafețele plane,
îi prind zori târzii... Îmbrățișați. amorezii...
Dragostea lor s-a topit 'naintea zăpezii!
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bizar sezon
În zilele de iarnă, scurte,
Se moare în "part time" ce e fire
Înspre nopți lăsând, nefiind să-nvârte,
Himere morții... s-o inspire.
Cum vis fugar topit real e
Și negrul cer în alb topește,
În fasturi sfinte ne e cale
Ca să îmbune geruri-peste.
E-un concentrat de suferință
A tot ce-i viu în vârf de suliți,
Cu mult amar de neputință
Se înglodând, murind pe uliți.
Speranța ar fi doar inedit
În așteptări înfrigurate
Topite-n dorul de sfârșit
De zile scurte îndelungate...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul gurii
Răspunsul gurii e sărutul
Orice-ntrebare-ar fi de pus,
Întregul trup îi e supus,
Topit încetul cu încetul.
El ți-a-nghițit în flăcări scutul,
Tu de sărut ai fost sedus,
Răspunsul gurii e sărutul
Orice-ntrebare-ar fi de pus.
Sărutul nostru este gestul
Prin care noi doi ne-am compus,
El e simbolul, este rostul
Că spune ce avem de spus.
Răspunsul gurii e sărutul.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutu-i trecător
S-au dus în ploi adânci - mistere
Și luna joacă în iarbă ca floarea soarelui
Pe lunci se mistuie ca focul vetrei, fără pară
Gândul așezând tăcerea unor pietre și liniște
Îmi fură somnul meduzele solare
S-au topit și gustul de gutui s-a stins în calendare,
Despărțind apa de mit
Cerească-i doar iubirea
Sărutu-i trecător
Cenușă-i amintirea
În zbor, doar stelele au nemurirea
Covor de iarbă verde.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare cu povestea sa...
nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
nu știu dacă pot separa
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau să dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...
nu știu cât pot să vă mai fiu de folos
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire cu mine
Privit-am în suflet ieri
Cu un ochi și plictisit,
Rătăcind pe nicăieri,
Pe mine m-am întâlnit.
Hoinăream atunci pe stradă-n
Prag de seară cenușie,
În armură fără spadă
Și- ntr-o mantie grie.
Eu intrând politicos
În vorbă, m-am salutat,
Dar cel vechi călca nervos,
Trotuaru'-ngândurat.
Pe alei, prin parc umbla
Da'prin alte vremi și eu,
Înțeles-am că afla,
Prin trecut alt eu.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!