Poezii despre suflet generos, pagina 10
Poezie fără titlu
Dragostea asemeni unui cântec...
Îmi pare iar ca îl aud în gol
Și inima-mi trezare l-a lui sunet
Izbit de goluri, putred de nămol.
O lir-albastră-n suflet mi se cerne
Și dorul iar m-atinge-n taina mare.
Sălbaticul meu suflet în troiene
Se zbate a cadavru și tresare.
poezie de Natalia Popusoi (3 noiembrie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata cu părul de foc
Te port în suflet și în gând
Oare unde ești acum
Plâng și mă gândesc
Oare de ce te am lăsat să pleci...
Te-am trimis pe ușă afară
N-am realizat ce pierd
Un suflet cât o comoară
Un zâmbet superb
Ești regretul vieții mele...
poezie de Valentin Zaharia (16 iunie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet floare
Sunt suflet floare sau undă de mare,
și ploaie sau vânt, trecător pe pământ
venit întâmplator cu al meu cânt
sufletul duios să pot să vi-l încânt.
Ce poate fi mai frumos decât o rimă
o privire a sufletului sau o pantonimă
ce ziua vă-nsoțește cu a sa glumă?
Ce înflorește și vă vorbește, ce suferă
și iubește, simte și trăiește cu toată
suflarea de suflet floare pe undă de mare,
zi de primavară, toamnă ori iarnă unde...
fiecare frunză cu a sa culoare pare
o floare.
poezie de Nicola Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscoliri
De-mi vei privi în suflet vei vedea
plutind, cu scânteieri intermitente,
intenții ca privirile-mi absente,
dorindu-și împlinirea-n a putea.
Intrând mai în adânc, să nu te miri
când, dintr-un colț ascuns, te vor privi
chiar ochii tăi. Abia atunci vei ști
de ce-mi provoci în suflet răscoliri.
Dar poți tu oare? Poți intra din nou
în suflet cu privirea să-mi pătrunzi,
la orice întrebare să-ți răspunzi?
Sau îl privești ca pe un vechi tablou
pe care l-ai primit, demult, cadou
și-ncepi cu ilustrate să-l confunzi?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul de vis
Deschide-mi ușa, vis ce te-ai ascuns
În lumea de-ntuneric nepătruns
Și nu mai vrei să ieși, nu vrei să-mi lași,
Din ce-mi erai, nici urmele de pași!
Deschide-mi cât să pot să-ți las un gând
Să-ți spună că mi-e toamnă și, curând,
Îmi va fi iarnă și în suflet ger,
În depărtări de dincolo de cer!
Deschide-mi, să-mi fii, iarăși, visul cald
Ce mă-nvelea, în suflet, cu un fald
Când nopțile-n singurătate, reci,
Treceau cu-aceelași teamă: c-ai să pleci!
Deschide-mi! Știi, în suflet, eu am scris
Că va dansa, pe drum, cu vechiul vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștișorul
"M-ai scăpat de rechini,
pescar generos",
te-așteptai să îți zic
din acvariul în care
parcă băltea
nepăsarea...
Tu nu vezi, omule,
că marea natală
îmi inundă gândul,
că pereții coliviei
sunt doar ochelarii
prin care privesc, oftând,
o inimă de piatră?
Cerul pălea,
zări fumegau,
umbre se priveau
în ochiul clipei...
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura și Arta" (2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț să merg
în lumea noastră
cinismul capătă valențe
de competiție acerbă
nu ești cel mai frumos
nici eu nu sunt floarea perfectă
nici generos pe cât mi-aș fi dorit
să fii nu ești
eu sunt delfinul rătăcit
între un plin și-un gol
pe care cerul ruinat apasă
alte și alte dureri
în viața asta sălbatică
tu desenezi un dor căprui
pe gura mea de aer
iar eu sculptez în nisip
cinismul de-a merge departe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrări de suflet
caut prospețimea câmpurilor de lavandă
mănunchiuri violete le strâng pentru molii
ce zboară printre lucruri nebună sarabandă
rod amintirile cu savori de magnolii.
ura și disprețul otravă se combină
pentru inima creată din iubire
nu vreau să frângă zborul de colombină
ziua printre raze să surâdă-n privire.
bag aspiratorul în mine fac curățenie iar
aspir din suflet toată murdăria
păienjeniș de regrete, să mă bucur de har
să întâmpin sărbătoarea Sfintei Maria.
șterg icoane de praf mă scutur de amar
să readuc în suflet extazul, bucuria.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem...
Înmărmurim pietrele
Înfrunzim iarba
Mișcăm mișcările din inimia roților
Țiganilor le-au crescut zâmbete
Din mâinile moților.
Viitoare vremi leagănă pe brațe primăvara
viitorului ce trece pe acum și moare.
Înmărmurim marmura treptelor
Însuflețim perechile suflet
Înviorm arcușul viorilor
Cântăm cuvinte cântului
Suntem pământului suflet
Și sare pământului.
Înmărmurim lumina pe raze
Șio ducem în suflet și-n case
Prin flori și prin vaze
Înmărmurim soarelen raze.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întorcându-mă pe pământ fără tine
Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuși suflet.
I-au crescut brațele precum fulgerului să te lumineze,
Dragoste.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri, WordPress.com (2020)
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!