stapani

A proiecta o fericire viitoare este riscant, căci planurile nu se realizează după propria voinţă, totul este dirijat de o forţă superioară pe care trebuie s-o implorăm să ne fie aproape, altfel putem plăti scump vanitatea de a ne crede învingători, singurii stăpâni pe propriul destin. Nu mai credem în schimbări miraculoase, căci totul se desfăşoară după acelaşi tipic şi te trezeşti la apusul vieţii, cu gustul amar al înfrângerii.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La casele ţăranilor români...

La casele ţăranilor români
Pe care veşnicia nu-i mai iartă
O instituţie se cheamă poartă
Prin care intră numai... cei stăpâni.

Diverse vietăţi mai pot intra
Târându-se, precum li-i caracterul
Dar pe-această poartă suie cerul
În Maramureş, ca-n curtea sa.

Şi poarta-i cea mai mare bogăţie
Ea costă cât un sat din alte părţi
Bibliotecă pare marii cărţi
Din care afli tot ce se mai ştie
Şi poţi s-o treci pe cosmicele hărţi
Miroase a om, a lemn, şi-a veşnicie.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansare de carte. Autorul citeşte cu patos din lirica sa, înduioşând asistenţa până la lacrimi. Criticii pezenţi fură şi ei copleşiţi de emoţie, iar autorul însuşi, nemaiputându-se stăpâni, începu să plângă în hohote, întreaga atmosferă devenind astfel greu de exprimat în cuvinte. Seara se sfârşi într-o tristeţe generală şi toată lumea părăsi locul în tăcere, lăsând în urmă fantoma bietului poet, care, topit de durere, dispăru fără urmă...

Mihail Mataringa (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi fericit depinde de armonia interioară a fiecăruia, nu de controlul pe care suntem capabili să-l exercităm asupra marilor puteri ale universului. Sigur, trebuie să învăţăm în continuare cum să stăpânim mediul exterior, deoarece supravieţuirea noastră fizică poate depinde de acest lucru. Dar acest fel de stăpânire nu va contribui cu absolut nimic la felul în care ne simţim ca indivizi, nici nu va reduce haosul din lumea în care trăim. Pentru a reuşi aceste lucruri va trebui să devenim stăpâni pe propria noastră conştiinţă.

Mihaly Csikszentmihalyi în Psihologia fericirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Ţara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.

Ţara mea este acolo
unde soarele răsare.
Ţara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.

Ţara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Ţara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.

Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinţii,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului şi sfinţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişaţi

Două arderi într-un foc
Cuib de inimi la un loc,
Ploi de vise ca un roi
I-amăgesc pe amândoi
Şi se cred stăpâni pe cer
Prinşi de vrajă şi mister.
Ochi în ochi, două priviri,
Unul altuia, sclipiri
De îşi văd ca-ntr-o oglindă
Sufletele până-n tindă.
Timpul stă în loc să-i vadă
Cum sunt prinşi ca într-o nadă,
Încurcaţi le sunt fiorii
De cutreieră toţi porii...
Trupurile lor devin
De la alb pân' la carmin,
Amforă din lut prea crud
Modelată-n joc fecund.
Nu ne văd, nu ne aud,
Sentimentul lor e nud!

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (17 iulie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne cheamă ţara

Ne cheamă ţara! Datorii celeste
Ne cheamă iar, istorii să schimbăm.
Să fim stăpâni în ţara noastră scumpă
Nu slugi plecate-n juguri... Să luptăm!

Ne cheamă ţara! Pruncii, din cenuşa
Atâtor irosite aşteptări...
Ne cheamă ţara! Să deschidem uşa
De-acum, neobositelor chemări.

Călă i creştini... blestem sub semnul crucii...
De ce în 89 au murit
Copiii, fraţii, mamele şi pruncii?!
De ce de-atunci, voi toţi, ne-aţi tot minţit?!

Ne cheamă ţara! Sângele zvâcneşte
Ca un vulcan de patimă şi dor...
Aici, acum, zadarnic se trăieşte!
Aici, acum, mereu ne cheamă ţara.
Veniţi cu mic, cu mare, să luptăm!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care nu au fost niciodată înfrânţi par veseli şi deasupra tuturor, stăpâni pe un adevăr pentru care nu au mişcat niciodată un fir de pai măcar. Sunt veşnic de partea celui mai puternic. Sunt ca hienele, care mănâncă numai rămăşiţele leului. Îşi învaţă copiii astfel: "Nu vă lăsaţi târâţi în înfruntări, veţi avea numai de pierdut. Dacă aveţi îndoieli, nu le daţi glas, şi astfel veţi fi feriţi de necazuri. Dacă vă va ataca cineva, să nu vă simţiţi ofensaţi şi nici să nu vă coborâţi încercând să răspundeţi la atac. De alte lucruri trebuie să ne pese în viaţă."

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Înfrângerea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năpădită de atâtea amintiri dureroase, biata fată bătrână nu-şi mai putea stăpâni hohotele de plâns. Aduse vorba printre suspine de tânărul căpitan şi de logodna care avusese loc în pădure. De toate îşi aduse aminte, fără ca totuşi un singur lucru să-i mai fi trecut prin gând: de unde era să ştie că în marginea ferestrei, în colivia canarului drag, se afla cineva din vremea aceea, cineva ce fusese martor la logodna ei: gâtul sticlei care se desfundase cu atâta zgomot şi din cuprinsul căreia gustaseră toţi cei de faţă, ciocnind în sănătatea tinerei perechi?

Hans Christian Andersen în Povestea unui gât de sticlă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!