Poezii despre sfarsit de toamna, pagina 10
Toamnă ardeleană
ne-a-nflorit toamna
cu zâmbetul său
plin de roade
și ea însăși plină
de cuvinte bogate
din
Bogata de Jos
sat
din inima Ardealului
pe fiecare
ne ating petalele
florilor de toamnă
iluminându-ne
și mersul și privirea
cum luceafărul ne mângâie cu razele sale
toamna
cu ochii căprui
pe fiecare ne farmecă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Transilvania
- poezii despre toamnă
- poezii despre flori
- poezii despre bogăție
- poezii despre zâmbet
- poezii despre sat
- poezii despre recoltă
- poezii despre ochi căprui
- poezii despre ochi
Întârziat
Toamnă târzie,
Rai părăsit,
Spune-mi și mie
Dacă-s iubit.
Toamnă târzie,
Rai desfrunzit,
Spune-mi și mie
Unde-am greșit,
Cum pot să pic,
Să nu-mi mai fie
Dor de nimic,
Toamnă târzie?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre iubire, poezii despre greșeli, poezii despre dor, poezii despre căderea frunzelor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cap aplecat
Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sânt.
Undeva pe câmp
a murit fratele vânt.
Toamna sângerează
peste un mers bătrân.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amân.
Spre nu știu ce sfârșit
un zbor s-a întins.
Cu pâlpâit de sfeșnic
un copac s-a stins.
În fântână mi-aplec
gând și cuvânt.
Ceru-și deschide
un ochi în pământ.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre sfârșit, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre copaci sau poezii despre bătrânețe
Primăvara și toamna
Același farmec verde
Și ochiul nostru viu
O primăvară verde
Și-o toamnă-n arămiu.
Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
Ne-nveselește-n cântec de paseri neînvinse,
Și toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
Ne liniștește-n taină cu umbrele ei stinse.
O veselie albă
Ce nu cunoaște haos;
Pe când toamna în salba
Îmbie la repaus.
(...)
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre voce, poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre păsări sau poezii despre muzică
Toamnă
Mi-a iesit in cale toamna
Cu parfumul de gutui
Rochie aurie avea doamna
La urechi prunele țugui
Foșnetul mă ademenea
Frunzele-n vârtej se învârt
Inima iubirea-mi pregătea
Toamnă, suflu cald si vânt
Când norii grei se adună
Cu drag pe geam privesc
Pe cer ei se rotesc si tună
Toamnă, să stii eu te iubesc
Pregateste o mare sindrofie
In rochie albă te vei îmbrăca
Iarna grea se apropie să vie
Un an zile cu rosu voi marca
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre urechi, poezii despre timp, poezii despre rochii, poezii despre nori sau poezii despre inimă
Rondelul buburuzei
Că toamna e aproape
Îi dă de veste frunza,
Se-ascunde buburuza
Sub ierburi să se-ngroape,
De friguri ca să scape
Ea își găsește scuza,
Că toamna e aproape
Îi dă de veste frunza.
Pe vatră-și trage spuza,
Veghează-ndeaproape
Și larvele lăhuze,
Să nu se-nnece-n ape,
Că toamna e aproape.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze sau poezii despre apă
Despre toamna asta...
despre toamna asta...
despre toamna asta aș scrie
și frunzele ei arămii
despre toamna ce-mi este mie
doar gânduri pustii
aș scrie despre cocorii
prea devreme plecați
despre cum rămaseră anii
fără speranțe fără dorinți
și despre zile grăbite
și apusuri aș mai scrie
despre ce-a fost înainte
și n-o să mai fie...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri!
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre ploaie, poezii despre ocean, poezii despre nuferi, poezii despre munți sau poezii despre furie
Vise dorite
E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...
poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre somn sau poezii despre simțuri
Toamna murind
Toamna în grădină își acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung și prelung
Și-n goala odaie acorduri ajung
Și plâng în odaie, și eu din vioară
Plâng strunele toate lung și prelung.
Fereastra e deschisă
vioarele plâng
O, ninge
și toate se sting
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit
Îmi cade vioara și cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: