Poezii despre sfarsit de an, pagina 10
40
Toţi marii înţelepţi au rătăcit
Prin întunericul fără sfârşit...
Făclii fiind pe vremea când trăiau,
Au îngăimat ceva şi-au adormit.
poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărţişorul
La pieptul tău, la sânişor
Eu prind, cu drag, un mărţişor,
Un semn că iarna s-a sfârşit
Şi primăvara a venit,
Un simbol al iubirii mele
Ce ţi-l ofer cu floricele.
poezie de George Budoi din Mărţişorul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 martie 1997)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic mai mult
Am întrebat încordată gândul
Inima mea de ce e zăvorâtă
Si gândul sufletul regăsindul
În pieptul meu o rană apăsată
Atunci când dorul mă frământă
Intreb cerul astrul si pământul
Iar lacrima îmi este neîncetată
De stie mie când îmi vine rândul
Tu spune mi acum cer albastru
Ce vrei tu copilă nu se poate
De ce eu iubesc tainic mereu
Ce vrea gândul tău este departe
Ce vreti amândoi doar destinul
Stie si are răspuns pentru voi
Un semn de stiut iti dăruiesc
Timpul ceasul minutul si declinul
[...] Citeşte tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?!
De ce speranţa noastră a murit?
Suntem bătrâni la 35 de ani
De ce acum, când totul s-a sfârşit.
N-avem nici sănătate şi nici bani?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfârşit, am înţeles...
Am înţeles, în sfârşit, de ce mămica
Nu mă lua la mormânt la bunica,
Imaginea ce astăzi să o văd mi-a fost dat
M-a-ntristat profund şi sufletul mi l-a marcat.
Măicuţa mea îşi plângea mama cu lacrimi amare
Mângâia poza bunicii şi se uita la ea ca la soare,
Strângea cu braţele-i firave o cruce din piatră rece
Ridicând câte-o rugă pentru cea care nu trebuia să plece.
Degetele-i intrau în ţărână smulgând buruianul uscat
Şi-apoi cu flori multicolore mormântul l-a împrospătat,
Fumul candelelor în rotocoale se înalţa spre cer
În liniştea apăsătoare a acelui loc trist şi auster.
Doamne, nu vreau ca pruncii mei să-şi cunoască bunica din poze sau din poveşti
Îmi doresc ca mulţi ani de acum înainte de prezenţa mamei să mă fericeşti,
Te rog, Dumnezeule Mare, ţine-o pe măicuţa mea frumoasă şi dragă sănătoasă
Nu vreau să sărut o cruce, ci pe cea mai iubită persoană când ajung acasă.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pesimism morbid
priveşte-mă tăcut
când iarna e pe moarte,
nu ai voie să vorbeşti decât cu tine însuţi,
şi cu scoarţa oarbă a copacilor,
poţi face în sfârşit filosofia dezolantă
a unei agonii în tăcere,
ai timp să faci
apologia unei relaţii prea îndelungate
cu vremea,
apatică şi insuportabilă
ca şi iubirea prea plină,
priveşte-mă tăcut când moare iarna,
nu spune nimic,
sunt irascibil,
instabil psihic şi insensibil,
vorbeşte despre tristeţile tale
cu pereţii pictaţi de ploaie
în acuarelă de cretă,
[...] Citeşte tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct... e
E un nimic, sau e-o planetă,
O sferă, sau un vârf de ac.
E-o ţintă-n tras cu arbaletă,
Sau e-un sfârşit... venit de hac.
E pus, când vrei să ai respect,
Un loc pe hartă, o insistenţă.
Repară ades ce e defect...
E-un semn de plăcută prezenţă.
Pe-obraz, un şarm poate să dea,
Ori melanom, e la plecare.
E-un crez pe cer, de-a fi o stea...
El, aripând suflet să zboare.
Mai multe-n zar sunt un noroc
Şi-n fotbal, maximum sunt trei.
E un răspuns pentru deloc,
Sau un sfârşit când vrei să închei.
[...] Citeşte tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârşit de săptămână
chiar crezi că poţi face ceva cu viaţa ta când tot ce contează cu adevărat moare încet
subtil şi plin de durere în faţa ochilor tăi?
ei bine nu!
am simţit-o pe pielea mea
nu eram aşa la început
mi-am dat seama la sfârşit cât de preţioase sunt unele persoane
mult mai preţioase decât diamantele
decât aurul
decât lumea întreagă
şi tu să le vezi aşa zăcând, aşteptând să-şi verse sufletul?
e tragic
mult mai tragic decât un copil mort într-un incubator,
mult mai jalnic decât un beţiv culcat la pământ pe marginea şanţului,
mult prea mult pentru un om care se zbate să ajungă dincolo,
mult prea mult pentru mine.
iar eu nu eram deloc departe
stăteam pe canapea aşteptând să-şi dea ultima suflare
şi ea se tot zbătea
se lupta să rămână în viaţă
picioarele îi erau reci
[...] Citeşte tot
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindul lacrimei
Printre nămeţi murdari, ai unei lumi nătânge,
Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,
Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,
Ascuns pe-un colţ de stea, un mag tăcut, stingher.
Voi colinda cu lacrimi părinţii azi uitaţi
În case unde-n ziduri cresc griji şi suferinţe,
Întroieniţi de ani, de dor crucificaţi,
Aşteaptă-al lor sfârşit ca ultime dorinţe.
Plecat-am să colind în închisori de suflet
Acolo unde-s îngeri pe viaţă condamnaţi
Să-şi ducă viaţă singuri, al neiubirii zvârlet,
Copii fără de nimeni... de aripi retezaţi.
Voi colinda cu gândul pe cei plecaţi departe,
În lumea fără vise... făcută doar din lut,
Voi fi cu ei acolo, nimic nu ne desparte,
Doar clipe de trăire ce am cu împrumut.
[...] Citeşte tot
poezie de Angelina Nădejde (22 decembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecerea timpului
Pielea ta este asemeni zorilor,
a mea miroase ca moscul.
Una pictează începutul
unui sfârşit de neevitat
Celaltă, sfârşitul unui
început sigur.
poezie de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!