semnal

Dialog cu un... căţel

Când vorbesc cu al meu căţel,
Chiar dacă-i "mut" el mă-nţelege,
De-l cert şi-i spun că e mişel,
Pentru el vorba mea e... lege.

Oricât aş vrea să-l ocolesc,
Apare-n jur ca o iscoadă,
De-l mângâi sau de-l dojenesc
El scheaună şi dă din... coadă.

E un semnal că-i prieten drag,
De şi l-am botezat: "dulăul",
De-i cald, de-i frig mă-aşteaptă-n prag
Iar "prieteni-mi" doresc doar... "hăul".

De mult, cu coaja mea de pâine
Am mai hrănit şi-un om sărman,
Căţelul a crescu şi-i... câine
Iar prietenul îmi e... duşman.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (august 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegătorul

Pustiu era pe străzi de dimineaţă.
pustiu este şi-n suflete, acum,
dar flacăra luminii o răsfaţă,
al meu surâs de peste drum.

Mă mişc să caut linia ideală
în cercul jocului de-ascunselea,
şi albul aruncat pe şcoală,
mă face să mă regăsesc prin ea.

Aştept cuminte un semnal,
de a purcede către urnă;
şi domnul scund cu voce de caval,
ştampila mi-o întinde şi asudă.

A fost mai scurt decât credeam,
acest traseu de patru ani;
şi regăsit-am dupa geam,
doar chipuri cu surâs la bani.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar ţipa sub geamul meu cocorii - replică la poezia "De n-ar ţipa atât de trist lăstunii" de Violetta Petre

Picamere lovesc în draci asfaltul,
Le simt în cord, în creier şi în vine -
M-aş arunca pe geam, cu tot înaltul,
Dar nu ştiu ce te-ai face fără mine.

Te-am tot sunat, dar poate n-ai semnal,
Ţi-am scris pe mail, pe facebook şi pe foi
Şi-aş adormi, luând extraveral,
De n-ar ţipa vecina de la doi.

E miezul nopţii, ploaia-ncet se cerne,
Închid, în fine, ochii-n lacrimi, triştii,
Şi-aş adormi cu capul între perne,
De n-ar mai claxona taximetriştii.

Vecinii s-au mai liniştit, în fine,
Prin geamul termopan se-arată zorii
Şi-aş adormi-n sfârşit, gândind la tine,
De n-ar ţipa, iubindu-se, cocorii.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te la sânul meu

Blestemul nu m-a ajutat,
Ba, dimpotrivă, agitat.
De când Tu, dragă ai plecat
Puhoi de lacrimi am vărsat,
Oricât am vrut, nu te-am uitat,
Mereu… Am regretat.

Zmeul din mine a-mbătrânit,
Petalele mi-au veştezit
Şi liliacul m-a minţit,
Iar trandafirul, ocolit,
Splendoarea lor m-a părăsit.
Semnal…. Că am greşit.

Dar… Totul este trecător,
Chiar şi gâlcevile ce dor.
Ce n-am să uit? Este un dor,
De şoapta-ţi dulce de amor
Şi nici speranţele ce-mi zbor,
Revino! Te ador…

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Gări şi iar gări se perindă pe-o cale
Dusă de-a valma, în ropot de tren,
Peste urcuşuri ori pante domoale,
Des prin pustiuri şi rar prin eden.

Gări cu peroane în tristă-aşteptare,
Scrâşnet de frâne, sincope, final,
Strigăte, larmă, semnal de plecare,
Trenul ce iese din gară, brutal.

Unii îl pierd şi aşteaptă un altul,
Alţii coboară pe câte-un peron,
Mulţi îşi încep prin vreo gară asaltul
Spre un mai plin de speranţă cotlon.

Stâlpii se-aleargă spre gara din urmă
Într-o-mbulzeală mai greu de-nţeles,
Căci, printr-o gară ce-a fost nu se scurmă
După ce calea-nainte-ai ales.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren primordial

Venea un tren aşa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm

Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert şi bestial
Trecea şi huruia întruna

A apărut ca din neant
Şi a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Şi mai ales aglomerat

Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Creşte la orişice semnal

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală

Se-aşază pe case zăpezile reci,
iar vântul se-aude prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui c-o să pleci
cu trenul ce încă aşteaptă în gară.
Dar dorul de mine te ţine pe loc,
îti sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează-n tavan o hartă şocantă.

Văd râuri albastre prin văi de oţel
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate prin noi cu miraje pierdute.
Ajunge din gară un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine –
ne lasă în urmă un vis hibernal
cu sfântă lumină curgând prin destine.

Rămâne doar gândul în trenul bizar,
te simt lângă mine acum împăcată,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 17.02.2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăbuşire

Ne prăbuşim pe zi ce trece în prostie
Plătindu-ne licenţele fără vreo probă
Numai cu bani ne luând examen, meserie
Să tăiem oameni, în halat dăm legi din... robă.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-ntr-o minciună,
Căci şi omoru-i prezumat... inexistent;
Furt, tâlhării, bulău, 's purtare bună.
C-un plic negând... şi prezumatul e absent.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-ntr-un pervers;
Nu e nevoie azi de cinste, de respect
Conduşi fidel de trădători pe sens invers
D-ideologie, crez, speranţă, fals adept.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-n desuetul
Plin de pipiţe, nuli în pagini, pe ecrane,
De etalon cum prozatorul e poetul
Şi ţigănimi sunt seriale şi rromane...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantia nopţii

Noaptea continuă să-şi ţeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simţurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.

Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrăţişată de braţul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
şi-n răsucirea unui spaţiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre chipul tău femeie

Spre chipul tău ce-apare
prin licărit de stele,
într-un ciopor de Iele,
m-apropii dar… dispare.

E un semnal ce cheamă
şi mâine la visare,
să zbor la întâmplare,
dar... parcă-mi este teamă,

De-acea nălucă vie,
ce mereu mă irită,
c-un zâmbet mă agită
dar… zboară: -ciocârlie.

Ce vrea să-mi spună, oare,
prin jocul ei vioi?
Căci numai jocu-n doi
Este o desfătare?

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (4 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!