sa ne iubim luni cu patos

Graba

De ce tot pierdem esenţialul,
Aţi uitat că toţi murim?
Din frumos noi luăm banalul
Tot mai des ce-i fals iubim.

Vrem să ridicăm imperii,
Ignorăm ce-i important,
Tu eşti destinat robirii
Al muncii veşnicul amant.

De ce toţi iubim viteza
Pe traseu mereu fiind?
Tu copile, ai picat teza
La ce-i important greşind.

Oare cât timp a trecut
Pe frunte tu n-ai mai pupat
Frumosul tău cel absolut
De-al tău copil ai cam uitat?

poezie de Răzvan Percec (29 septembrie 2016)
Adăugat de Răzvan Percec
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patos intuitiv

Doar entuziasmul
ne saltă pe culmea speranţei
prin vene ţâşnind euforic
ca un vârtej concludent
fior prelung predestinat
cu frisoane şi lumini
imediate
până la stadiul de har
translucid
purtător de efecte
ca la un delir sacrosanct
după un tipic cutezător
cel mai probabil prezent
la apelul viitorului
aşa că merită share
după obicei nou
şi like-uri
la prezentul continuu
cât cuprinde distribuţia.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile de vară

Cât sunt de frumoase nopţile de vară
Când ne iubim pe malul mării!
Lumea îmi pare atunci
Un amurg la lăsatul serii.

Cât de minunate sunt nopţile de vară
Când ne iubim pe nisipul fierbinte!
Dragostea îmi pare atunci,
Un poem scris din trei cuvinte.

Cât de fermecătoare sunt nopţile de vară
Când ne ţinem de mână.
Marea îmi pare atunci
Mai calmă, mai frumoasă şi mai senină.

poezie de Vladimir Potlog (10 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ele, cărţile!

Ele nu ne întreabă, cine suntem şi cum ne cheamă
Ele nu ne întreabă, ce funcţii şi rang avem
Ele nu ne ascultă, când vorbim sau iubim
Ele ne dau vise, speranţe, lumină, nădejde
Ele nu ne trădează, invidiază, pizmuiesc sau urăsc
Ele nu ne fură, înşeală, păcălesc sau mint
Ele ne dau multe şi cer foarte puţin
De aceea să le iubim, să le îngrijim, căci neîngrijite
Nu ne vor mai da lumină, vor dispărea şi muri
Ele sunt cărţile, tăcute, care stau acolo, oriunde-o fi!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai caut

Mai caut cu patos
În mine eternul
Tot mai insistent
Pe teme eterogene
Tot mai concludent
Urmând trasee lirice
Provoc deliberat
Situaţii delirante
Până la răscruci de stihuri
Pe drumuri intuitive
Alături de inspiraţie
În conjunctură de idei
Spre înălţimi emergente
Prin spatii endemice
Până departe în galaxii
Să nu se spună cumva
Mai caută şi pe dincolo.

poezie de David Boia (27 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă cu soţ

Te-aştept de-atâte ori să vii,
Să vii la mine iară
Să ne iubim ca doi copii
Din zori şi până-n seară,

Să te ating, să mă atingi,
Să ne plimbăm pe cale,
Focul inimii să-l stingi
Cu lacrima emoţiei tale,

Să-mi spui cu vocea ta duioasă
C-ai vrea să ne iubim,
Şi-n lumea aceasta, frumoasă
Doar noi doi să fim;

Să-mi spui că mă iubeşti mereu,
Nimeni să nu ne despartă
Şi atunci când dăm de greu
Să rămâi aceeaşi fată.

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Românu (24 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta iubirii

Cerberul marilor vise cere un coşmar tribut
Şi la ceas de Lună plină ne trimite la-nceput,
Să-ntrebăm dac-avem voie bucurie să trăim,
Dacă ne e scris în stele să-ndrăznim să ne iubim.

Drumu-i lung, anevoios, şerpuieşte prin pustiu,
Printre spini otrăvitori ce omoară tot ce-i viu.
Dar credinţa nu îi lasă să ne rupă firul vieţii
Şi când Soarele răsare, dăm bineţe dimineţii.

Vlăguit de nedormire, cerberul ne împlineşte
Visul nostru de IUBIRE şi coşmarul îşi opreşte.
Îl ascunde-ntr-o sticluţă şi-l îneacă în venin,
Ne zâmbeşte şi adoarme fericit că NE IUBIM...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi sau nu

Să mai iubim o dată?! Sau n-are niciun rost?! Cine iubeşte pare adeseori un prost!
Iubirea-i bilă albă sau loz câştigător
Când nu ţii cu toţi dinţii să fii învingător.

Impresii pro şi contra întotdeaun-au fost,
Aşa că... nu contează! Hai, riscă să pari prost!
Iubirea-i ca o mare, te-afunzi sau eşti pe val,
E-amară şi sărată, eşti mus sau amiral.

E plină de mister, furtuna stă la pândă
Şi-ti poate scufunda iluzia plăpândă.
Poţi naufragia când nici nu te gândeşti
Şi ca un (e)R. Crusoe o viaţă să trăieşti.

O insulă a ta te vindecă de toate.
Cu Vineri ameţeşti trista singurătate.
Dar, de-ţi promiţi întruna că n-o să mai iubeşti,
Şi Vineri îţi va spune că tare prost mai eşti,
Că nu e deloc bine tot timpul să posteşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne "iubim" parlamentarii...

Îi urmărim aproape în fiecare zi pe sticlă,
Şi ne–am obişnuit cu felul lor de a fi,
Din viaţa noastră, ei nu pot lipsi o clipă,
Mi–e teamă că aşa va fii până-oi muri.

Nesuferiţi, umflaţi şi etalându–şi morga,
Sfidând şi bunul simţ, dar mai ales pe noi,
Stau tolăniţi în jilţuri, din piele de Cordoba,
Şi dorm, neruşinaţii, de luni şi până joi.

Salariile şi le măresc după a lor dorinţă
Şi anual, ca pe ciorapi maşinile îşi schimbă,
Vorbesc şi despre legi atunci când au voinţă,
Dar rar, că ei dacă nu dorm, se plimbă.

Ne spun, că merg la muncă-în teritoriu,
Şi neavând ce face, îi credem pe cuvânt,
Realizăm cum ei ne duc voit în derizoriu,
Iar nouă ne rămâne, să-i înjurăm în gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Constantin (8 octombrie 2006)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce iubim aşa mult
Primăvara?!
Ne reaminteşte de paradis.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!