realitate

Poezie de înviorare

A trecut timpul şi eu mă asemăn unui plop,
Unei salcii în vibraţie de lumină...
Am să mă deschid, pentru a vibra...
Am să culeg zâmbete din lumi îndecise.
Am să-mi dezvoltat intuiţia şi am să devin înger.

Lumina devine rază a sufletului,
Magia devine realitate spre care eu converg
Oglinda e reprezentarea frumosului din suflet
Poţi culege vis, creaţie şi lumină...
Vibraţia reînnoirii spirituale.
Sufletul renaşte în Lumină,
Dincolo de alfabetul latin...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O şoaptă

cioplit dintr-un copac mort în alt veac
scaunul agonicei lumi
a înţepenit într-o cută a gândului
sprijinit pe trei picioare înfăşurate în sfori de
cânepă veche până la putrezire
- această realitate nu mai înghite atâta tristeţe strânsă
în nişte vreascuri bolnave pentru iarna ce se apropie -
pe cer se întâmplă lucruri ciudate
umbrei prăfuite din dreptul ferestrei
i-ar fi de ajuns
o şoaptă subţire pe unda cugetului
de la Cel Ce îşi deschide toate cămările inimii
spre fiecare

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

7 de Cupe (Sonet Tarot)

Te-ai scufundat profund în mintea care
A adormit, şi fără greutate
Visează lucruri noi, încântătoare,
Dar tot ce vezi, nu e realitate.
Şi stai închis în dulcea fantezie
Dispreţuind bătrâna raţiune;
Crezi în himere, câtă nerozie,
Şi ai uitat complet de acţiune.
Dar dacă vrei să faci ceva în viaţă
Trezeşte-te, înlătură plictisul,
Fii implicat, munceşte şi învaţă,
Căci doar aşa se împlineşte visul.

Când soarta în necazuri te aruncă
Poţi evada visând, dar munca-i muncă.

poezie de Octavian Cocoş (25 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fioros de luminos

Câte dimineţi mi-au fost furate,
Când visam să nu mă mai trezesc
Niciodată la realitate,
Loc în care nu te întâlnesc!

Preferam să te visez venind
Şi să-ţi împrumut realitatea,
Vrăbiile, vesel ciripind,
Acceptându-şi inutilitatea.

Iar când mă trezeam, într-un târziu,
Soarele, prea sus pe cer scăpat,
Mă orbea de nu puteam să scriu,
Şi uitam îndată ce-am visat.

Intuind a minţii tale trudă,
M-am trezit şi, foarte fioros,
Am gonit realitatea crudă,
Colţii către soare când i-am scos!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (11 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil nenăscut

oare cum ar fi să fii
copil încă nenăscut?
cred că n-ar trebui să mai aştept
vreo mântuire,
sau firimiturile aruncate
de specia umană,
mi-ar fi de ajuns
cuvintele mamei auzite
prin vis
dintre faguri de miere,

cum ar fi să stau drept în faţa
milei lui Dumnezeu şi a oamenilor,
să nu mă ştie,
să nu mă pedepsească,
să nu mă căsăpească,

cum ar fi să fii un copil,
nenăscut încă,
neînduplecat şi în

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modificari in ploaie

Si ploua ca o mie de lentile
pe toate-aceste asezari umile
ce stralucesc, de ploaie incarcate,
cu totul altfel ca-n realitate.

Ce fel de carnaval ofera plansul,
ce bal mascat cu dioptrii intr-insul,
si nici un fel de amanunt nu scapa
de arta picaturilor de apa.

O cruce-n pirostrie se indoaie
de-atat rasfat al spicelor de ploaie,
garoafa pare-un mic proiect de bata,
iar tu, frumoasa mea, devii urata.

Prin ploaia ca o mie de lentile
cresc toare -aceste asezari umile,
biserica in ceruri parca scapa
pe un talpici de raza si de apa.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (26 august 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă orice încercare de a muri în picioare

se pedepseşte cu cel puţin încă o moarte
mă văd călare pe visul meu într-o groapă cilindrică
săpată invers de la 0 spre minus infinit
perpendiculară totuşi pe planul acesta ciudat numit realitate
deşi recunosc că mi-ar fi mai aproape focul
decât lichidul acesta amniotic care face albastru cerul
iar dacă din poziţia de fetus mă biciueşte lumina
la întoarcerea în matricea sufletului va fi totuşi singura mângâiere

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu revolverul

e o blasfemie să mai scriem astăzi despre flori
cu vorbe libidinoase şerpuitoare fără vlagă
cuvintele trebuie să taie în minte drumuri
să oblojească rănile deschise sângerânde
cu barosul să demolăm tribunele mincinoase
adevărul să respire aer curat pe străzile noastre
la gunoi cu toţi epigonii întârziaţi la realitate
ascuţişul versului să dărâme lumea de carton
punem foc la baza miezului de nimic
jos cu tot, la pământ şi una cu pământul
muşcând din ţărâna îngrăşată de trădări
să tragem cu revolverul în limbile despicate

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de lumină

Ochii ating prin cuvinte nemărginirea,
Cuprinzând eclipsele de soare,
Inscripţionate pe retina înfiptă pe cer.
Vântul mângâie pleoapele,
Iar adierea genelor vorbeşte cu sufletul nostru,
În alfabetul tăcerii.
Este un anotimp, în care nisipul alunecă
Pe frontispiciul păcii şi al iubirii.
Ne strigă universul cu taina fiecărei păsări,
Ce umbreşte pleoapele îngheţate.
O clipă ne ascundem în noapte,
Pentru că doar acolo, visele devin realitate şi tihnă.
Anotimp de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis şi realitate

Bradul din faţa casei mele
era cât muntele de mare
celulele crescute aiurea în şoldul tău
erau cât un lagăr de concentrare.

Tu erai singura deţinută
tu stăpâneai lagărul monstruos
fără milă şi fără-ndurare
tu aveai în mijlocul lui în os

ridicat asemenea unei spânzurători
în care carnea ta va fi atârnată
tu erai bradul din faţa muntelui
pe care erai urcată

de tine însăţi ca de soldaţii împărăteşti
puşi să tragă la sorţi marea ta arsură
srânsă pe trupul plin de vânătăi
ca o cămaşă fără nicio cusătură.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Sora mea de dincolo (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!