Epigrame despre poezii vechi, pagina 10

Socoteam cu un amic
Făcând calcule de zor:
Leul vechi era pitic,
Cel greu, însă, prea... uşor!

Specialist doar la furat
Da-n general cam tontălău
La DNA-ar fi-ntrebat:
E vechi dosarul, sau e nou?

Începe Raiul să răstoarne
Concepte vechi, e timp de ură,
Că azi şi popii poartă coarne,
Dar şi o coadă pe măsură.

Deşi pământul e rotund,
Din vechi tradiţii s-a păstrat
Credinţa că pe el se-ascund
Şi indivizi cu cap patrat.

Ai dobândit înţelepciunea
De-a strânge banii vechi şi noi
Să îţi plăteşti cauţiunea
... La judecata... de Apoi!

Ne duc guvernele-n ispită
Pe vremea asta bramburită,
Având balcanice moravuri
La timpuri noi cu vechi năravuri.

epigramă de Eugen Pop din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Menţiune la concursul "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul este ca vinul,
E bine cât mai vechi să fie;
Prietena e ca vaccinul,
E bună doar în garanţie.

În vechiul bec tip Edison
(Un bec vechi şi afumat)
Gândeşte trist un electron:
"Degeaba v-am iluminat!"

Zic cei vechi, bată-i norocul,
Că: omul sfinţeşte locul.
Mai nou treaba se încurcă,
Vin din ăia răi şi-l spurcă!

epigramă de David Boia (15 iulie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt încă, foarte respectate,
Metehne-n Drept, destul de vechi.
Că i se dă, ades, dreptate,
Celui ce mişcă din urechi.

<< < Pagina 10 >

poezii vechi