Replici despre poezii despre bucatar, pagina 10
Traian: Luci, nu te întrista din nou, n-are rost. Sigur nu va spune nimic rău despre tine; face doar pe supăratul...
Lucian: Nu; chiar este supărat de data asta, nu se preface deloc! Are dreptate: L-am dezamăgit.
Traian: N-ai dezamăgit încă pe nimeni. De ce nu i-ai spus mai din timp, încă de acasă, zilele trecute; poate că nu astfel ar fi reacționat acum.
Maria: Ce s-a întâmplat?
Alex: Tatăl lui n-a reacționat prea bine când a aflat despre ce-i vorba; se pare că nu știa.
Maria: Ah...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Iuli, de ce te porți așa cu Luci? De ce-i provoci suferință?
Iulian: Suferință?! Lui?! El suferă?! Și eu cum crezi că m-am simțit, când, din cauza lui, am fost luat la întrebări de către cei din Comisie? Sau acum, când am văzut prin ziare scris despre el, sau am auzit vorbindu-se la știri, ca despre un element rău?!
Diana: Ah, acum nu-ți convine, imediat îl consideri vinovat...
Iulian: Păi, că doar n-oi fi eu vinovat.
Diana: Dar până acum era bine, te simțeai mândru când se vorbea despre "domnul comandant".
Iulian: Bineînțeles că eram mândru de performanța lui, dar acum cu ce mă pot mândri? Cu un act de indisciplină?!
Diana: Te-ai gândit măcar o clipă că totuși ar putea fi nevinovat? Nu... Tu te-ai grăbit să-l acuzi, să-l judeci, te-ai grăbit să crezi că ar putea fi rău. N-ai vrut să fii de partea lui.
Iulian: Să fiu de partea lui?! Cum să fiu de partea lui, când are probleme de acest gen, cu disciplina...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elizabeth Bennet: Dacă, până la sfârșitul serii nu se îndrăgostesc toți bărbații din cameră de tine, atunci eu nu știu nimic despre frumusețe.
Jane Bennet (chicotește): Sau despre bărbați.
Elizabeth Bennet (râde zgomotos): Nu, ei sunt prea ușor de deslușit.
Jane Bennet: Nu toți sunt chiar așa de răi.
Elizabeth Bennet: Niște aiuriți fără haz, vorbește experiența mea limitată.
Jane Bennet: Lizzie, într-o zi cineva o să-ți atragă atenția și atunci va trebui să ai grijă cum vorbești.
replici din filmul artistic Mândrie și prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Giselle Levy (despre o pictură abstractă contemporană): Ăsta e de Jackson Pollock.
Susan Delacorte: Într-un cuvânt.
Connie Baker: De abia începusem să mă obișnuiesc cu ideea că o bucată de carne moartă și plină de viermi este artă. Acum asta?
Susan Delacorte: Vă rog, spuneți-mi că nu trebuie să scriem un eseu despre asta.
Katherine Watson: Fă-mi o favoare. Faceți-vă vouă o favoare. Nu mai vorbiți și priviți. Nu vi se cere să scrieți un eseu. Nu vi se cere nici măcar să vă placă. Dar vi se cere să luați tabloul în considerare.
replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joe (despre Jerry): Are un gol în stomac și i s-a extins deja către creier.
replică din filmul artistic Unora le place jazz-ul (29 martie 1959)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Friedman: Trebuie s-o uiți pe Grace, amice.
Luke: Dar simt niște chestii. Știu că e o reacție biologică...
Friedman: Nu e vorba de biologie aici. E vorba de psihologie. Mereu te arunci în poarta care e încuiată. Și de ce? Pentru că ți-e frică să o deschizi și să te bucuri de frumusețile grădinii care e dincolo de ea...
Luke: Hei, nu mi-e frică să deschid poarta.
Friedman: Atunci de ce treci mereu de poarta care e larg deschisă? Și nu-mi spune că nu știi despre cine vorbesc.
Luke: Despre Glynis?
Friedman: E topită după tine, omule. Când am dus-o la dans, numai despre tine a vorbit. Foarte enervant, dar... a fost din cauză că m-am parfumat.
Luke: Nu pot să-mi transfer sentimentele de la o persoană la alta pur și simplu.
Friedman: Ba normal că poți. E parte din ADN-ul tău. Ai văzut cum te-a privit Glynis la ora de chimie? E genul de privire pe care de obicei trebuie s-o iei de pe net.
Luke: Bine... Îți apreciez preocuparea, dar pot avea singur grijă de viața mea amoroasă.
Friedman: Mda... singur, sub duș.
replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Și totuși, nu despre acel raport e vorba, ci despre jurnalul ei personal; măcar acest amănunt l-am observat detaliat, din apropiere...
Lucian: Ciudat... De ce să fi scris Lia despre mine în jurnalul ei personal?
Sonya: Pentru că te iubește. Și tu pe ea. Nu-i așa?
Lucian: Sonya, de câte ori să te rog să nu mai vorbim despre ea? Înțelege! Nu vreau să punem în discuție sentimentele mele. N-am de gând să mă destăinuiesc față de tine sau altceva asemănător.
Sonya: Spune-mi măcar dacă ești îndrăgostit sau nu...
Lucian: Ah, nu... Ascultă, Sonya, sunt drăguț și amabil, dar dacă mai continui mult astfel, insistând pe subiectul ăsta, am să-mi pierd răbdarea și să știi că mă voi întoarce imediat înapoi în navă, chiar dacă ar fi un gest grosolan și nepoliticos din partea mea! Îmi asum acest risc.
Sonya: Luci, nu vreau să te supăr, dar insist doar pentru că... Vreau să-mi răspunzi la această întrebare, cu sinceritatea care te caracterizează, pentru că s-a întâmplat, fără voia mea, ceva ce n-am putut evita...
Lucian: Ce vrei să spui?!
Sonya: Nimic rău... Îmi pare rău, știu că nu trebuia, n-am vrut, dar... M-am îndrăgostit de tine.
Lucian: Oh, nu... Nu se poate! Asta-i grav! Dar nu... Nu e bine! Chiar deloc.
Sonya: Știu că nu trebuia, dar... Îmi pare rău.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Știi, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu știai?
Lucian: Nu. Nu știam... Și spui că scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred că nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ți fi menționat numele, cel puțin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce și ce ar putea să scrie despre mine?
Sonya: Nu știu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deși aș fi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacă aș fi mărit puțin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă că n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ți-am spus, cred că nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puțin o dată.
Lucian: De unde știi? Dacă n-ai văzut, cum poți susține că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducție?
Sonya: Sigur, am dedus după mișcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria și după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-ați separat, e mereu tristă; cred că nu se gândește decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susții că s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu știam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aș vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum știi: Are unul și scrie foarte mult despre tine în paginile lui.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ce-i? Ai ceva important să-mi spui?
Dora: În afară de faptul că plecați azi, peste doar câteva ore... Da... Ghici cu cine m-am întâlnit aseară, năroado?
Lia: Nu știu. Cu cine?
Dora: Cu colegul tău cel frumos, comandantul misiunii, Don Juan, norocoaso! E un tip super; superb...
Lia: Cu Luci? Zău?
Dora: Chiar cu el. Și m-a oprit, ba chiar a vorbit cu mine.
Lia: Serios? Despre ce?
Dora: Păi, ca să vezi... Despre tine.
Lia: Cum adică?! Despre mine?
Dora: Da. M-a întrebat, destul de direct, fără ocolișuri, dacă ai vreun prieten, adică, mai exact, vreun iubit.
Lia: De ce te-ar fi întrebat așa ceva?
Dora: Habar n-am.
Lia: Și tu ce i-ai răspuns?
Dora: I-am spus adevărul, evident, că n-ai nici un prieten și că n-ai avut niciodată.
Lia: De ce i-ai spus așa ceva?
Dora: Dar ce-ai fi vrut? Să-l mint?! Încearcă tu, dacă poți; eu n-am îndrăznit.
Lia: Ah, pricep; privirea lui intimidantă... Dar n-ar fi trebuit să-i spui. Oricum, n-are importanță.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elinor Dashwood: Ce îți pasă ție de inima mea? Îți mai pasă oare de altceva în afară de propria-ți suferință? Marianne, de săptămâni întregi mă macină acest lucru fără a avea libertatea de a-i spune măcar unei singure ființe despre asta. Mi s-a impus asta chiar de către persoana ale cărei pretenții anterioare mi-au distrus toate speranțele. I-am îndurat la nesfârșit fericirea în timp ce eu mă despărțisem pentru totdeauna de Edward. Crede-mă, Marianne, că dacă nu aș fi fost obligată să păstrez secretul, aș fi avut suficiente dovezi pentru a putea vorbi despre o inimă frântă, chiar și pentru tine.
replică din filmul artistic Rațiune și simțire, scenariu de Emma Thompson, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!