Serioase/triste despre poezii cu pescarusi, pagina 10
Târziu, când vei dormi...
Târziu, când vei dormi sub trandafirul
Din cimitirul
Unde te vor duce,
Ca să rămâi, un nume pe o cruce,
S-o veșteji în ochii tăi safirul
Ce-ți lumina privirea nențeleasă,
Iubita mea mireasă!
Eu voi fi mort cu mult mai înainte.
Și mă-nfior, gândind că n-o să fie
Măcar un gând, un gând în lumea vie,
Să spuie iar, cu-a florilor cuvinte
Din poezii, divina-ți frumusețe,
Căci vai, uitarea neagră o să-nghețe,
Când voi dormi în tristul meu sicriu,
Chiar amintirea strofelor ce-ți scriu!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre uitare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Unde e casa?
Din fiecare casă sunt gata să plec
sub al oglinzilor tainic înec,
pot pleca oriunde, dar mai ales nicăieri
ori, poate sub arcada zilei de ieri.
Gol, zvârlit în frigul cumplit
Dați-mi măcar poeziile cu care-am venit,
desperecheate, purtate, oricum,
dați-mi sonetele mele de fum!
Dați-mi măcar de pe margini de farfurii,
rimele ultimei poezii
și dați-i poetului, din blidul de prânz,
fructele ce pentru voi le-a plâns!
Unde e casa
cu pașii din urmă și cu mireasa,
gata din drum să mă-ntoarne?
O simt și de lacrimi
mi se albește
Scheletul, sub carne...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre fum, poezii despre fructe sau poezii despre alb
Poezie stupidă
acopăr strada privirii
cu copertine de cuvinte
unele fără de margini
altele cu bastonul
celui care nu vede alb
stupizenia unei poezii
constă să pui cuvinte grămadă
de la zdrobite imagini în cuvinte
până la cel ce nu se simte
acel ce nu vrea să înțeleagă
poezia nu mai este întreagă
este stupidă, proastă și banală
de ce o mai pui pe o pagină goală
de fapt este o pagină albă
care te trimite acolo unde
nu mai ești decât tu albă
coală simplă de hărtie
este poezia mea
spuneți: ce aveți cu ea?
poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre prostie, poezii despre imagine, poezii despre hârtie sau poezii despre cuvinte
Moș Nicolae (poezie pentru copii)
De pe dealuri și coclaie,
Vine Moșul Nicolae,
Cu-n sac mare încărcat,
Cu daruri de neuitat.
Iar jordițele bronzate,
Ascunse bine la spate,
Spre cei răi sunt îndreptate.
Noi cizmele le-am spălat
Și cu cremă le-am fardat,
Lângă geam le-am așezat.
Moșule! Mult așteptat,
Poezii am învățat,
Părinții i-am ascultat...
La treabă i-am ajutat.
Moșul după o zăbavă,
Pleacă vesel, împăcat,
Fiindcă daruri minunate,
Copiilor le-a lăsat,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Mahok (noiembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre încălțăminte, poezii despre generozitate, poezii despre copilărie, poezii despre cadouri, poezii despre ajutor sau poezii despre Nicolae
Trei poezii japoneze
Culorile florilor
au dispărut deja
în fadul ochilor mei
Viața mi-a trecut degeaba
Cum priveam nemișcat
verdele cascadei Hoshi
O femeie mi-a zis:
"Iishi bakari ni"
într-o clipă voi reveni
Mai stau, aștept
Până când Luna trece-n zi
Doar pentru că a spus-o...
***
Lumea sta neschimbată
Semințele sădite de străbuni
Cresc frunze în inima mea
[...] Citește tot
poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre suflet sau poezii despre primăvară
La limita dintre singurătatea normală și cea patologică se situează persoanele mai retrase. În orice comunitate găsim și oameni mai rezervați, mai tăcuți. Majoritatea, din timiditate. Pentru că, dacă-i văd pe cei foarte vorbăreți că se bagă în față, ei se jenează. Astfel, încă de la grădiniță, unii nu pot spune poezii, nu pot juca în scenete, iar mai târziu, nu pot participa la manifestări din astea mondene, fiindcă sunt mai puțin comunicativi, mai singuratici. Nu înseamnă că ei ar fi condamnați fără drept de apel la singurătate. Dimpotrivă, cei mai mulți reușesc să formez cupluri cu persoane compensatorii. De exemplu, dacă el e mai rezervat, ea e mai vorbăreață. Și lucrurile merg bine.
Aurel Romila în Formula AS, interviu (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre singurătate, citate despre vorbire, citate despre tăcere, citate despre poezie, citate despre limite, citate despre jocuri sau citate despre compensații
Ferestre deschise
Daca vei parasi această primăvară si visul rătăcit,
Trezește-mă cu vântul ferestrelor deschise spre apus!
Dă-mi nemurirea lunii și împletește-mă cu-n răsărit,
Ce-ascunde in perdele de uitare, tot ce eu nu ți-am spus!
Pe mări pictate-n ochii tăi am ancorat corăbii între nori,
Însă furtuni le-au risipit la țărm uitat, scăldat de ploi!
Azi, pescăruși te-au sărutat cu vântul care îmi dă fiori,
Doar prin eclipse rătăcite ne mai atingem amândoi!
Ce vina port si cum sa fug? Ce-mi lași în sufletul pierdut?
Mă duci pentr-o secundă într-un abis uitat în flori de val,
Prin stropii ce se sparg la țărm pășesc ca un necunoscut,
Sunt naufragiat și-un orizont mă învelește cu-acest mal!
Un vis a mai rămas acum stingher prin nopți de catifea.
Iubirea mea te-a căutat mereu in frunzele cu ochi căprui!
Doar cântecul de valuri te-adoarme în stele și-n inima mea.
Cocorii care strigă acum în depărtari, te roagă să rămâi!
poezie de Daniel Luca
Adăugat de Daniel Luca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut, poezii despre secunde sau poezii despre prăpăstii
Ce mai faci, poete?
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îți este bine sau greu?
Că aici mulți dintre noi te lăudă cu vorbe deșarte,
Căci așa e omul lăsat de Dumnezeu.
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îți este dor?
Căci aici mulți se duc departe,
Uită de el și de mama lor.
E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima și sufletul
Cele mai frumoase poezii.
Poete, veșnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandrețe și iubire.
poezie de Vladimir Potlog (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre superlative, poezii despre simbolistică, poezii despre religie, poezii despre mamă sau poezii despre iubire
DIN AL VIETII...
Cu toată dragostea soției mele ANA
Din al vieții larg pridvor,
Te uiți la diverse suveniri,
Închise cu lacăte fragile de dor,
Bătrânețe scrin cu amintiri.
Alergând prin Univers,
Am cules stea după stea,
Astfel m-am oprit din mers,
mi-am găsit perechea mea.
Ai observat că eu trăiesc,
Mereu cu zâmbetul pe buze,
Îți spun sincer te iubesc,
Fiind tu singură-ntre muze.
Când iubești e lumea plină,
De trandafiri și multe flori,
Orice zi e mai senină,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre soție, poezii despre sinceritate, poezii despre nori sau poezii despre flori
Simplă credință
Azi noapte m-am gândit la noi, și cerul luminat de stele
Făcea ca valurile mării venind din larg învolburate,
Să vadă cât de tristă sunt și cât de mult privesc spre ele
Și încă te aștept să vii pe o corabie cu pânze albe și curate.
De mult nu te-am văzut iubite și-un dor de tine mă omoară
Și-aș vrea între pământ și cer o scară să-mpletesc din vers,
Facându-mă să cred că vii iar gându-acesta mă-nfioară
Eu neavând ce să-ți ofer decât iubire sau, pe mine mai ales.
Simpla credință-ntr-o iubire ce nu se va sfârși vreodată
Este dovada că prin gânduri tu vii cu fiecare val,
Iar universul nu-mi va cere pentru iubire nici-o plată
Lasându-mă să te aștept mereu, aici la margine de mal.
De mult n-am mai văzut iubite un soare-n dulce răsărit
Cu pescăruși zburând în stoluri veniți acum din largul mării,
Și parcă-n flăcări ochii mei pe tine-acolo te-au zărit
Făcându-mă să cred de-a pururi în veșnicia depărtării.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre plată sau poezii despre noapte