placinta cu guturai

Balada unui greier mic

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoşii învinşi

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te rogi cuiva înseamnă să accepţi că eşti milog. Lumea este o placintă din care fiecare primim o bucată zdravănă, o firimitură sau nimic. Să te rogi ca să primeşti tu, pe sub masă, ceva mai mult sau mai bun, înseamnă că vrei să furi din ce i se cuvine altcuiva. Nu suport târâtul ăsta penibil şi, oricum inutil, la picioarele Zeului, cu miorlăiala aferentă: Tu eşti cel mai înalt, mai frumos şi mai deştept, eu sunt mic, urât şi sărac... aşa că... umple-mi sacul... te rooog! Eu nu pot intra în corul diurn de laude şi linguşeli. Ce nevoie are Zeul să-i ling zi şi noapte nişte tălpi pe care, fizic, nici nu le are?

citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de toamnă

ce tristă e grădina fără flori
şi arbori parcă dârdâie de frig
vântul răvăşeşte cuiburi de cocori
din depărtare primăvara o strig.

pe casă cioara croncăne melodia sumbră
parcă pofteşte la plăcinta cu dovleac
între două lumini eu mă simt o umbră
vreau la melancolie să-i găsesc un leac.

fumurile toamnei au pornit hai hui
la focul din sobe se fac şezători
se-mprăştie prin case arome de gutui
în sufletul meu se strecoară ardori.

scriu romanţa toamnei pe miezul dorului
căci vara m-a umplut cu sublime candori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri mistuitoare

mi-e dor de satul cu casa bunicii
de jocul cu cocoşul cu caprele cu câinii
de hora veseliei cu bătuta opincii
de cireşul din poartă şi din fundul grădinii.

mi-e dor mereu de liniştea din sat
de rochia frumoasă din dantelată pânză
când la biserică mergeam la confesat
de Duminici răsfăţate cu plăcintă cu brânză.

mi-e dor mereu de casa părintească
de părinţii mei cu suflet de aur
sunt doruri care mă mistuie mă seacă
sunt amintiri de viaţă strânse în tezaur.

sunt gânduri care vin şi apoi pleacă
mereu împodobite cu cununi de laur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reclamă

Când mă aşez la masă la televizor începe o reclamă
Despre hemoroizi şi absorbante
În timp ce mănânc ciorba cu ardei iute
Zice să-mi cumpăr medicamente anti-cancer
La felul doi chiftele marinate în sos
Aia zic că-mi dau ceva gratuit dacă iau ceaiuri contra cirozei
La desert o plăcintă cu mere răscopte şi scorţişoară
Să nu fac atac cerebral să-mi cumpăr o bandă de alergat
Beau o cafea, fumez o ţigară
Să trimit repede o comandă pentru medicamente contra infarctului
Suntem o naţiune de bolnavi
Dar bolnavi mintal
Pentru asta nu e nici o reclamă

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizita tinerei doamne

Doamna mea suav albastră
Unică între femei
Dacă nu-mi baţi în fereastră,
Am să intru la idei:
Paşii tăi pe care-i ştiu
Nu se-arată pe cărare
Eu te-aştept ca pe-o salvare
Până nu e prea târziu;

Nu-ţi mai dă inima ghes,
S-a-ntâmplat vreo catastrofă
Că eu n-am mai scris o strofă
De uimire şi de stres?
Hai, prefă-te că nu-ţi pasă
Şi întoarce-te grăbită
Să nu mă găseşti iubită
Atârnând, cu limba scoasă
...
Şi răsună paşi pe trepte:
Graţie şi graţiere,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se împrăştiară copiii, îşi potrivi bine şapca pe cap; nu-i era de nici un folos! Unul dintre copii fu chestionat sever de bunica şi mama lui, în legătură cu provenienţa dulciurilor căpătate, iar băieţelul fu nevoit să recunoască: "mi le-a dat geograful acela înalt, din echipajul navei albastre..." La întrebarea "Unde-i?", puştiul îl indică pe lungan cu degetul; imediat acesta se văzu asaltat de rudele copilaşului, dar nu numai de acestea. Nis şi Adela nu reuşiseră să scape prea repede din acel loc, de rudele băieţelului respectiv, apoi de altele şi altele, ale altor copilaşi... Destul de neplăcut! Cam la fel păţiră şi la patiserie şi la cofetărie. Ce să le tihnească prăjiturile, îngheţatele, plăcinta sau sucurile comandate? Nici gând!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce şi-or fi imaginat oamenii moartea sub forma unei doamne în negru cu o coasă ameninţătoare în mâini? Eu unul, dacă aş vedea-o venind agale cu unealta agricolă pe umăr, aş ruga-o frumos, contra cost desigur, să-mi cosească cele două pogoane de teren pe care iarba a crescut de juma' de metru, aş cinsti-o cu un păhărel de tărie şi o plăcintă caldă şi i-aş ura drum bun. Ba mai mult, aş ruga-o să vină şi la anul, apoi anul următor şi tot aşa până când, istovită, bătrână şi bolnavă îşi va da obştescul sfârşit. Coasa ar putea să mi-o facă cadou, cu puţin efort aş purea să-mi curăţ şi singur terenul de bălării.

Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu frica

în zonele acestea trebuie să intri.
în care soarele e un schelet

şi din el curg raze, aşteptând primăvara. mai este o lună de
frig / o iarnă în care consumăm curent direct de la prize
ca nişte roboţei.

frica e o orhidee albă. din ea se scutură petalele
în liniştea albastră, o linişte turbulentă,
o linişte sacră.

decupezi din memorie
străzile pe care ai umblat de vorbă
cu

frica.
şi i-ai spus.

tu eşti un tunel

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!