pia�a muncii

A fi

A fi nu e totuna cu a exista.
A fi este mai mult decât a exista.
A fi este ceva desăvârşit.
A fi e faptul împlinit.
A fi este dorinţa realizată.
A fi este natura întrupată.
A fi e scorul minţii.
A fi e rodul muncii.
A fi e tot ce noi simţim.
A fi e tot ce construim.
A fi e viaţa oglindită.
A fi e timpul convertit în faptă.
A fi e absolutul.
Dincolo de a fi e nimic,
E vidul.

A fi om este mai mult decât
A fiinţa ca om.
A fi om înseamnă empatie şi dăruire.
A fi om înseamnă iubire.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

în realitatea umană, orice existenţă care se cheltuieşte pentru procurarea celor trebuincioase existenţei este deci o existenţă "neadevărată" şi lipsită de libertate. Obiectele muncii nu sunt exteriorizări şi confirmări ale realităţii umane a muncitorului, ci lucruri străine, care aparţin altuia "mărfuri". Datorită acestor realităţi, în munca înstrăinată existenţa omului nu este un mijloc pentru autorealizarea lui, ci invers, sinele omului devine un mijloc al simplei lui existenţe: pura existenţă fizică a muncitorului este scopul în slujba căruia este pusă întreaga sa activitate vitală. Ajungem astfel la rezultatul că omul (muncitorul)se mai simte acţionând liber doar în funcţiile sale animalice mâncatul, băutul şi procrearea sau cel mult şi în folosirea locuinţei, a podoabelor, etc., pe când în funcţiile sale umane el se simte animal. Ceea ce este animalic devine uman, iar ceea ce e uman devine animalic.

citat din Karl Marx
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititul este cel mai greu dintre studiile şi exerciţiile inteligenţei, cu toate că, şi tocmai pentru că este studiul şi exerciţiul cel dintâi; este greu şi trudnic chiar pentru minţile copiilor care abia se deschid şi se lasă plăsmuite ca ceara în mâinile celor ce-i formează; iar acestora, copiilor, se tinde să li se dea învăţătura, nu ştim dacă cu folos, nu atât prin predare, ci prin joacă, aproape ca o distracţie plăcută; voi însă, cititul l-aţi cucerit cu sudoarea frunţii voastre mature. Da, fruntea voastră, obişnuită cu căldura fierbinte a soarelui şi cu vremuirea iernii, s-a brăzdat de-o nobilă sudoare sub povara frământării noi a ştiinţei ce trudnic se zămisleşte în creier; iar mâna înăsprită şi bătătorită de sfintele unelte ale muncii a tremurat de-o nobilă emoţie, urmărind în cartea de citire biruinţele şi cuceririle pe care ochiul şi mintea continuau a le dobândi, însuşindu-şi cuvinte şi idei noi.

citat clasic din Giosue Carducci
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

Într-o vreme, la-nceput
Şi-ntr-un leat nemaiştiut,
Care, nu pot să însemn,
Casele erau de lemn
Şi ulucile de scînduri,
Ca şi azi, întinse rînduri,
Puse strîmb şi cap în cap
Şi proptite cu proţap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri şi pătule;
Şi în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrăştiate
Şi-ncepea din nou şi iar
Truda muncii în zadar,
Ca să scoli din clătinare
Iarăş doagele-n picioare
Şi din nou să le anini
Cu te miri ce rădăcini.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se exclud singuri din ecuaţia succesului şi a fericirii din viaţa lor. Nimeni nu te face sărac, nefericit, lipsit de iubire sau bolnav. Tu te faci. Tu atragi. Sunt gândurile, emoţiile şi comportamentele tale, făcute cu consecvenţă şi determinare. Tu munceşti serios pentru tot ceea ce îţi dă viaţa. Iar dacă nu îţi place, e important să realizezi că nu primeşti decât consecinţele muncii tale. Culegi ceea ce semeni. Tu renunţi, tu greşeşti, nimeni nu te alungă de la masa "bogaţilor". Tu te ridici şi pleci că aşa vor muşchii tăi. Pentru că nu îţi place că şerveţelele de la masă sunt verzi şi nu sunt albe. Aşadar, ce am nevoie să fac? Păi să am grijă ce plantez pentru că aia voi culege (gânduri, emoţii şi comportamente). Apoi, să nu fiu superficial. Dacă şerveţelele de la masă sunt verzi sau albe nu e important. Important e să fiu recunoscător că mă aflu la o masă unde sunt şerveţele.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai frumos pe lume

Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-ameninţe
Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere
Şi şchiopului îi eşti picior
Când eşti orfanului părinte
Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boboci de şcoală

BOBOCI DE ŞCOALĂ

Ca într-un buchet, bobocii
de băieţei şi fetiţe
păşesc pe drum nou al vieţii,
la şcoli sau la grădiniţe.

Îmbrăcaţi ca de sărbători,
îşi duc emoţii în ghiozdan.
Ducând bucheţele!
păşesc timizi în primul an.

Iar în fragedă mlădiţă,
cu vis de emancipare
duc măreaţă năzuinţă
în performanţe şcolare.

În vacarm de gălăgie
prin clasă şi pe coridor,
îşi consumă energie

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Visele copilăriei (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, eşti numai un lucrător al gospodăriei lui Dumnezeu şi ştii negreşit doar că ai fost trimis aici ca să faci munca pe care El ţi-a hărăzit-o. N-are rost să ne gândim dacă e bună sau rea condiţia asta, aşa este şi nu se va schimba. La un singur lucru putem şi trebuie să ne gândim: cum să trăim mai bine. Putem trăi mai bine, evident, numai dacă vom face acea munca ce ni s-a încredinţat. Vei afla că faci munca ce ţi s-a încredinţat dacă o faci cu cea mai mare uşurinţă, dar şi cu bucurie. De când cercetăm viaţa oamenilor, cei mai înţelepţi au căutat să definească această muncă şi au indicat-o. Toate adevăratele religii şi învăţături morale au indicat-o, iar ea este mereu aceeiaşi: unirea cu toţi şi toate şi participarea la unirea cu toţi şi toate, dragostea. Însă, dacă stăpânul ne va răsplăti după moarte pentru buna îndeplinire a muncii, putem doar ghici şi crede. Dar e cu atât mai puţin necesar să ghicim cu cât ne îndeplinim munca mai bine şi mai mult. Îndeplinirea dăruieşte binele, bine în prezent, care exclude orice interes faţă de viitor.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-fiică şi rază de soare

Pe ogoarele mănoase din întinsul Bărăgan,
Unde curge grâu-n case din sudoarea de ţăran,
Ca o harnică albină, ca Ileana din poveste,
Mama e şi gospodină, mama pretutindeni este.
Ea e seva care urcă primăvara să dea viaţă,
Ea e soare ce ne-aruncă, raze aurii în faţă.
Este pâinea aburindă, răsplată a muncii ei,
Este suflul nou de viaţă, care urcă-n ghiocei.
Mama-i pacea, mama-i dorul, este somnul liniştit
Care a cuprins feciorul, ce-n leagăn a adormit.
Mama-i steaua mea polară, ce veghează-n veşnicie
Cum se zămisleşte-o lume, cu oameni de omenie.
Mama-i fulger şi e trăsnet, când e vorba de război.
Este sângele ce curge, în milioane de eroi,
Mama-i arcul peste timp, ce duce-n eternitate
Viaţa-rod al fiinţei-nucleu de posteritate.
Cum am putea oare vreodată, ca în viaţă să greşim
Şi să ne întoarcem faţa, fără ca să-i mulţumim?
Dragi copii, i se cuvine, mâinile să-i sărutăm,
Ochii blânzi şi faţa arsă, cu drag să îi dezmierdăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (15 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul deocamdată

Timpul vieţii ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt,
Alţii doar din ce-au dat,
Sunt săraci şi bogaţi,
Lovesc laşii pe bravi:
Voi, ce-n lună zburaţi
Pân' la cer vă urcaţi
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele,
Bune, rele,
Şi-nchisori şi libertate
Şi-a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele.
Voi ce-n lună zburaţi
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flămânzi.
Pâinea lor o mâncaţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!