pe arges in sus de ion pillat

Bună dimineaţa mari oraşe

Bună dimineaţa mari oraşe
Oamenii ca nişte depărtări
Aduceau mulţime de răvaşe
Şi la geamuri le-mpărţeau călări;

Bun venit cuvintelor pe care
Le primesc de sus, ca printr-un tub
Bun venit şi celora de sub
Povara soartei fiecare

Casa mea deschisă tuturor
Recitesc şi văd reversul
Pe când bate universul
Într-un cord interior.

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mod

Te smulgi cu zugrăviţii, scris în zid,
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci oraşul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,

O, ceasuri verticale, frunţi târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Şi ochiul, unghi şi lumea aceasta-nouă.

- Înaltă-n vânt te frângi, să mă aştern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata aceasta de infern!
Dar ceasul – sus; trec valea răcoroasă.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul urla sus şi tare

Lupul urla din frunze

- cina lui de taină -

parcă-n pene-ascunse:

codrul n-are haină.

Coaptă-i zău fătuca

- gata-i de cules -

tot jucând ea ţurca

păianjenii-o ţes.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Ultimile versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul aguridei

Când strugurii sunt copţi şi sus,
Zici că nu-i vrei, că-s aguridă,
Dar salivezi ca o gravidă
Şi te-nvârteşti precum un fus.

Ţi-a devenit faţa lividă,
Când năvălit-a un intrus.
Când strugurii sunt copţi şi sus,
Zici că nu-i vrei, că-s aguridă.

Privind cu chipul descompus,
Îl urmăreşti plin de obidă
Şi chiar de rişti să fi răpus,
Îi sari direct la carotidă,
Când strugurii sunt copţi şi sus.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centaurul

Trei zile-n nemişcare privise stana. Gândul
Nu cuprinsese forma ce pribegea prin haos.
A patra zi deodată simţi că un centaur încătuşat în piatră îl aştepta să vie.
Trei zile visătorul îşi făuri visarea:
Când mângâia cu mâna, când, crud, lovea cu dalta,
Şi tresărea lung piatra atinsă cum tresare
Femeia ce ascunde în sânu-i viitorul.
A şaptea zi prin dafini amurgu-ncet se stinse,
Gemea în umbră visul cu marmură robit,
Şi, falnic, semizeul, mai alb ca spuma mării,
De noapte se desprinse când lună fu-n văzduhuri.
Cutează Creatorul să-nfrunte-a lui făptură
Şi, muritor, măsoară o clipă nemurirea.
Dar iată că se mişcă centaurul, grăieşte:
— "De ce din somnul pietrei m-ai deşteptat, stăpâne?
De ce mi-e strâmtă haina-ţi, de ce mă strânge lutul?
Sunt zeu şi sunt fiinţă deodată. O! durere
De-a şti ce-i nemurirea de mă pătrunde moartea,
De-a şti că nu-i iubire când îmi trăiesc dorinţa.
Ce nu putură zeii sa facă, ai făcut-o:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde neaua sus la vise

Arde neaua sus la vise
Peste fruntea-pom din zori
Şi prin crengile deschise
Vântul curge uneori.

Arde neaua sus la vise -
Poate altfel nici n-aş vrea
Să las porţile deschise,
Să mă pierd în casa ta.

Poate cerul va să tacă
Dacă uiţi nisip să fii;
Poate marea-ntreagă seacă
Pe la noi de nu mai vii.

Peste tine-aşterni uitarea,
Noi rămânem dezlegaţi...
Va ajunge încă sarea
Să mai crească exilaţi.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Violeta Raica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupţie.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalţă

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cad în sus...

Eu cad în sus de fiecare dată, când brânciul mă-nghionteşte în spinare
Şi chiar de-o coastă încă mă mai doare, mai urc spre Dumnezeu încă o treaptă.

M-agăţ de cer cu stânga şi în dreapta car un poem de vineri fără nume,
Spre tine şi spre-albastru să mă-ndrume cu versu-n care ţi se-ncuibă şoapta...

Am drum de stele-n galaxia albă şi nove mi se prind de cingătoare,
Să-mi lumineze calea către soare, din perseide-mi împletesc o salbă...

Eu cad în sus şi mai sfidez o lege şi-n zborul nefiresc invoc o muză,
Să-mi cânte poeziile pe buză, de îngrădire şi cenzuri să mă dezlege.

Căderea mi-e bizară, nefirească, un singur gând mai bântuie-n tăcere,
Să cad în sus cu aripi de acere şi raiul, în grădini, să mă primească...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sus

De sus,
cu ochii mei albaştri,
măicuţă,
te privesc.
Îmi este dor de tine,
de tot ce-i pământesc.
Te văd cum stai pe prispă,
la steaua mea priveşti.
Ştergi lacrimi în batistă
şi-ai vrea să mă-întâlneşti.
În visul tău din noapte
o clipă am să cobor.
Să potolim, în şoapte,
eternul nostru dor.

poezie de Dumitru Delcă (21 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Negreşit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.

Negreşit! focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.

Tu, care-ţi iubeşti făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!