parintii+care+m-au+infiat

Cei care m-au vrut frumoasă

Plâng gutuii în livadă, dezgoliţi, bătuţi de ploaie
Şi în piept încep să-mi ardă, amintirile-n văpaie...

Uite, se mai duce-o toamnă, rugineşte-n tâmple viaţa,
Şi mi-s anii blândă damnă, ce-au încununat povaţa.
Nu-i regret deşi făcut-am, din furtuni noi curcubeie
Şi paharele umplut-am cu speranţe de femeie.

Mă grăbesc tot mai agale, căutând frumosu-n toate
Zorii îmi sunt madrigale şi-înserările-s bogate
În trăiri duminicale, ce au orizonturi date
Când, inima-mparte-ocale, cu emoţie brodate.

În cotloanele gândirii, adunat-am mii de taine,
Şlefuind darul vorbirii îmbrăcat-am doru-n haine
Şi-am ascuns tâlcul iubirii şi ne/împliniri tăcute
În metafora uimirii şi-n sintagmele durute.

Cei care m-au vrut frumoasă au pierdut lupta cu mintea
Ce-am iubit-o luminoasă, totdeauna fiind puntea,

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-au condamnat...

Nicolae Ceauşescu în După citirea notei informative ultrasecrete: Raport de la Malta, Gorbaciov şi G.Bush (3 decembrie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea eugenetică a secolului al XX-lea se năştea din propunerea de a îmbunătăţi umanitatea, sau cel puţin de a promova starea de bine a anumitor colectivităţi. Eugenetica liberală este însă departe de asemenea ambiţii. Nu este o mişcare de reformă a societăţii, ci un mod în care părinţii privilegiaţi încearcă să aibă tipul de copii pe care şi-i doresc, şi să-i înzestreze cu calităţi care să-i ducă la succes, într-o societate competitivă.

Michael J. Sandel în Contro la perfezione. L'etica nell'età dell'ingegneria genetica (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Motănel poartă cravată
Costumul alb fără pată
A ieşit pe scena mare
Pregătit pentru o cântare
Glasul său de bariton
Dă împrejurimi ocol
Replică-i dă Sultănica
Suind scena "mititica"
Rochia-neagră de seară
Ochii ei strălucitori
Doi luceferi printre nori
Toată o frumuseţe rară
Cucerind pe Motănel
Cântă în duet cu el.
A fost seara lor cea mare
Apoi Motănel dispare.
Iar frumoasa Sultănică
Deveni curând mămică.
Motănel unde-o fi oare
Ca să-i dau vestea cea mare?

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din pricina părinţilor credincioşi, Dumnezeu nu-i leapădă de tot nici pe urmaşii lor cei nevrednici. Ci, pedepsindu-le vinovăţia, este gata totuşi să le arate bunăvoinţa prin care, dacă o vor înţelege, vor dobândi iarăşi pacea cu El, aşa cum au avut-o părinţii lor.

Traian Dorz în Cununile slăvite (2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât trece timpul, cu atât îmi dau seama că nu mă înşel niciodată despre nimic şi că toate complicaţiile pe care le-am creat, cu ezitare, pentru a verifica ideile iniţiale, m-au făcut doar să îmi pierd timpul.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry: Ironia sorţii! Cei care m-au exmatriculat acum vor să-mi dea o diplomă de onoare.
Terapeut: De ce te-au exmatriculat?
Harry: Pentru că nu-mi plăcea şcoala. Voiam să devin scriitor.

replici din filmul artistic Viaţa lui Harry, scenariu de Woody Allen (12 decembrie 1997)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice clipa

Ferice clipa unică din viaţă,
Şi loc, şi timp când ochii-ţi m-au ucis,
Ori barem m-au zvârlit într-un abis,
Şi-acolo m-am făcut un sloi de gheaţă.

Ci drept e că trupeasca trăsătură
O am mereu, dar sufletu-mi fugit
Trăieşte-n tine ca-n sălaş iubit,
Şi m-a lăsat azi singur în natură.

Când galeş uneori întorci spre mine
Focoşii ochi, simt cum îmi curge-n vine
Un râu de flăcări ce-mi dă viaţă iar,

Şi moaie frigul care-n sânge-l port;
Dar uşurarea-i slabă şi-n zadar,
Căci fără suflet eu rămân tot mort.

sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gind negindit

Părinţii ca să mai trăiască,
Doresc doar strictul necesar,
Anii de viaţă să-şi lungească,
Nostalgici stăruie-n zadar.

Părinţii îşi cunosc valoarea,
Nu vor să şi-o negocieze,
Nemulţumirea, dezonoarea,
Îi ţin blocaţi pe metereze.

Fragili ca peştii din acvariu,
Bătătoresc doar drumul drept,
Căci nu au bani de onorariu,
Şi inima li-e slabă-n piept.

Legaţi prin înţelegeri, lanţuri,
Fac socoteli să le ajungă,
Cuprinsă-n liste şi bilanţuri,
Sărăcia strînsă-n pungă.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop din Volumul Aspiraţii subtile, publicat la Editura Bibliotheca din Tîrgovişte (mai 2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îţi cinsteşti părinţii, aşa te vor cinsti copiii.

citat clasic din Montesquieu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!