ochii care nu se vad se uita

Dacă

Dacă tu
Tu poţi să vezi ochii mei
Nu, nu. Ochii – ei sunt
Nu, nu. Ochii
Ochii tăi
Da, da. Ochii tăi.

poezie de Mihaela Cătană (31 octombrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spăl ochii uşor
C-un poem de dor
Încărcat de har.
Şi văd tot mai clar

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd lumea prin ochii unui copil, căruia i s-a interzis să atingă lucrurile.

Stefan Băiatu (16 decembrie 2008)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare suflet îşi poartă chipul care i se potriveşte. Dacă nu şi-l are de la început croit pe seama şi făptura lui, singur şi-l modelează, din lăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc. Mai întâi gura e modelată de mişcările şi de căldura cugetării, de vorbele pe cari le spune, şi mai ales de cele pe cari nu le spune; apoi ochii, ochii cari, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, coloarea privirii, a undei acesteia de viaţă, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă. Şi toată faţa, cu liniile şi cu mişcările ei, sfârşeşte astfel prin a fi opera firii noatre, a sentimentelor şi gândurilor noastre.

citat celebru din Alexandru Vlahuţă
Adăugat de dorothea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii lui

Primeşte-mă, tăticule, să dorm la pieptul tău,
Zâmbeşte pentru mine şi fii liniştea mea,
Tu nu îmi spui prea multe, dar văd că-ţi merge rău,
O să vorbesc cu mama, să văd ce-mi zice ea.

Să nu renunţi la mine, să stai, să mai aştepţi,
Străine-n viaţa mea te rog să nu-mi aduci,
A ta va fi răsplata în lumea celor drepţi,
Între tine şi mama din nou de-o să mă culci.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi ca doi sihaştri

Ochii tăi ca doi sihaştri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaştri,
Răsăriturile clare.

Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiţi pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.

Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineţi cu soare
Taina gândurilor mele.

Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă şi dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi într-o lume a măsurilor (a echilibrului) e bine să fii cumpătat, omul zgârcit uită de el, uită să trăiască.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşenii au o altitudine mai înaltă, ei văd Polara ceva mai sus decât o văd bucureştenii şi stelele lor circumpolare sunt deci mai numeroase; în schimb, spre sud, sunt câteva stele pe cari ei nu le văd, sau pe cari le văd prea aproape de orizont.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aragorn: Aveţi răbdare, aveţi răbdare! Fii ai Gondorului, ai Rohanului, fraţii mei! Văd în ochii voştri o teamă ce mi-ar îngheţa şi mie inima. Va veni o zi când curajul oamenilor va ceda, când ne vom uita prietenii şi vom rupe toate legăturile ce ne leagă de fraţii noştri, dar nu astăzi. Va veni un timp când dezastrul vă va distruge scuturile, iar vremea oamenilor se va sfârşi! Dar nu astăzi! Astăzi luptăm! Pentru tot ceea ce iubiţi pe acest Pământ, vă ordon "ridicaţi-vă, oameni ai Apusului!"

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (1 decembrie 2003)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred

Cred că sunt un arc
pe care se sprijină stâlpii
şi tu priveşti gânditor bolta,
are basoreliefuri şi-n mijloc pictură
culorile curg peste tine,
te simţi mai uşor în greutate, pluteşti.

Aerul nu-i rece ca singurătatea
în care lumina fuge din felinare noaptea
şi cazi în conul de umbră
al norilor care nu lasă stelele să se mărite.
Eo bâjbâială pură
ochii îşi caută lumina,
pupilele se dilată tot mai clar
ca întunericul laş în ochii orbului.
Izvoarele uită să iese la suprafaţă
se plimbă prin adâncul pământului
ca un ţipăt de pasăre în noapte
speriată de vise în somn
şi un om plin de remuşcări îi suge rărunchii.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!