Epigrame despre mare om mare caracter, pagina 10

Răspunzând la o-ntrebare,
Surâzând, o mărunţică
Spuse: Nu mi-e rău de mare,
Dar mi-e foarte rău de... mică.

E astăzi o celebritate
În postul lui de senator:
Prin rodnica-i activitate
E mare, mare... profitor.

Mare vâlvă, mare haz...
Moşi sau moaşe, după caz,
Astăzi vin cu traista goală.
Prinşi de boală!

A da poruncii ascultare,
Ce rost ar fi să te opui,
Intrat, oricum, în Postul Mare,
Deşi ai poftă, vai de cui!

Nici acum, bogat în ani,
Nu duc lipsă de duşmani.
Dar duşmanul cel mai mare
Sunt eu însumi, cel mai tare!

epigramă de George Budoi din Autoironii (15 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au venit la mare, singure, cu trenul
Poartă împreună acelaşi costum
A'... mai frumuşică poartă sutienul
Iar slipul îl poartă colega de drum!

epigramă de Gheorghe Gurău (iulie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Poetul vede totul mare,
Un munte dintr-un şoricel.
Adesea însă o brodeşte:
Se vede mare şi pe el!

Ulte-l pe ăla care-a fost
Cel mai mare pedagog,
Omul şi-a făcut un rost:
Este mare sociolog!

În pădure pe-o cărare,
Se plimba o fată mare;
Asta-n secolul trecut,
Că de-atunci... au dispărut.

La mall dacă tu te duci,
Nu ştii ce să mai apuci,
Să iau ce-a zis acasă soacra mare?
Mai bine iau o vodcă mare!

<< < Pagina 10 >

mare om mare caracter