mania

Nu treziţi în voi mania de a critica. Nu-i criticaţi pe ceilalţi. Dacă vei începe să judeci o altă persoană, te vei expune, în felul acesta, să fii tu însuţi judecat. Dacă trezeşti în tine anumite tendinţe către criticism te vei expune astfel ca şi ceilalţi să te critice şi să te judece, exact aşa cum faci tu cu ei. Nu uita că exact ceea ce semeni, aceea ai să culegi. Cine seamană critică trebuie să ştie cu anticipaţie că multe critici va culege.

Gregorian Bivolaru în Gânduri inspirate
Adăugat de SerjSatyananda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mania persecuţiei

Tu îmi storci vlaga
Şi eu cred că tu
Îmi storci vlaga.

Tu îmi duci copilul
La război
Şi eu cred că tu
Îmi duci copilul
La război.

Tu îmi iei zilele
Şi eu cred că tu
Îmi iei
Zilele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre rau si bine

Opresc durerea
Cu un gand de iubire
Si-mi alin sufletul.

Opresc alunecarea
Ce duce spre abisuri
Si plutesc intre bine si rau.

Opresc caderea
Spre intunericul din mine
Si aduc rasaritul din zori.

Opresc tacerea
Ce-mi cuprinde fiinta
Si strig numele Lui Dumnezeu.

Opresc mania
Ce sta la usa mintii
Si merg mai departe iertand.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nourul

Neguri sure lunecă pe zare
Scitii vin în siruri lungi de care.

Noaptea în câmpia lor cerească
Îsi dejugă vitele să pască

Si le-njugă iarăsi cărăusii
Pe la răsăritul găinusii.

N-am avut aici nici car nici boi.
Când veti cere cerurilor ploi,
Nour sur voi trece pe la voi.

Peste sat voi poposi curând
Câinii, noaptea, să-i aud lătrând,
Clopotele să le-aud sunând.

Mă voi coborî peste păduri
Să v-aud mânia din securi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eusebiu Camilar din "Însemnări iesene", nr. 7, 1 iulie 1938
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud

Aud chemarea munţilor,
Şi chemarea din adâncuri.
Aud şi plânsul pruncilor,
Dar şi croncănit de vulturi.

Aud cum pătrunde apa
În pământul însetat.
Aud cum fâşâie sapa
În porumbul semănat.

Şi susur de ape aud.
Aud cum crapă pietrele,
Cum creşte pepenele crud,
Şi cum îmi calcă ghetele.

Aud cum pe ramuri plesnesc
Mugurii în primăvară.
Aud cum oamenii iubesc
Patria lor milenară.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îngăduinţă

Şi n-am cerut să fiu sămânţă,
şi n-am cerut să fiu Adam
să gust din mărul cel mai dulce
năpasta lumii an de an.

Şi n-am cerut privirea-albastră
şi nici o inimă de leu,
şi nici statura cea semeaţă,
şi mâinile muncind din greu.

Şi n-am cerut nici cugetarea
şi nici iubirea n-am cerut,
m-ai pus fără de voie marea
deasupra a tot ce-ai făcut.

Şi n-am cerut nici răzbunarea,
mânia Ta nu am cerut
şi n-am cerut nici boală, moartea,
şi nici trăirea într-un trup.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Adevărata dragoste simţită
în miezul inimii aprins
mi-a potopit fiinţa pustiită
cu-al vieţii cald torent nestins.

Când o vedeam, speranţa-mi renăştea;
plecarea ei-amarnic chin;
cu fiecare pas ce-i zăbovea
mă sfâşia un greu suspin.

Visam o fericire necuprinsă-
precum iubesc, să fiu iubit;
şi-am stăruit - nădejdea-mi neînvinsă-
ca orb, sărman fericit.

Dar între noi, genunea neumblată
se întindea-ameninţător,
ca volbura de valuri, înspumată,
în verdele ocean ameţitor,

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Charlotte Bronte din romanul Jane Eyre (16 octombrie 1847)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 13

O! Dac-ai fi doar suflet, dar nu eşti, dragul meu
Tu nu îţi aparţii aici când vieţuieşti;
De-acel funest sfârşit să te găteşti mereu
Şi chipul tău plăcut cuiva să-l dăruieşti,
Căci dacă frumuseţea ce ţi s-a împrumutat
N-o vei fructifica, din nou o să devii
Un sine, un biet suflet, de cum ai decedat
În loc cu chipul tău într-un urmaş să fii.
Şi cine s-ar uita cum casa se răstoarnă,
Când bunul gospodar cu grijă o păzeşte
Şi de furtuna aspră a zilelor de iarnă
Şi de mânia morţii ce totul pustieşte?

O! Doar risipitorii, dar dragul meu, cum ştii
Că ai avut un tată, şi fiul tău va şti.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Sfinte Laurenţiu

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu ai aceleaşi vine
Ca ale mele braţe ce-au îndurat mânia,
N-ai cunoscut Carpaţii, câmpiile Rovine
Sau Marea mea cea Neagră ce scaldă România.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu eşti un cheag de sânge
La margini de imperii şi năvăliri barbare,
N-ai cunoscut durerea românului ce plânge,
Lovit de patru vânturi cuprinse de turbare.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu vei afla vreodată
De sora ta bătrână ce curge-n răsărituri,
Dar vei cunoaşte dacul, cu faţa sa brăzdată
Şi ochii săi albaştri, lipsiţi de licărituri.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi poem din dinastia Qin

Furia afectează ficatul,
Bucuria duce la îmbolnăvirea inimii,
Îngrijorarea slăbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufletească îmbolnăvesc plămânii.

Mânia (furia) determină mişcarea energiei către partea superioară a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energetică,
Suferinţa sufletească şi tristeţea consumă energia,
Teama şi spaima o tulbură, iar
Îngrijorarea duce la stagnarea ei.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!