Epigrame despre luna trista, pagina 10

În viaţa plină de capcane,
Să ne ajuţi acum nu poţi
Avut-ai mulţi copii Ştefane,
Dar văd că n-ai deloc nepoţi.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tristă frunza-n pădurice –
Pe unde-avea tataia lotul –
Şi nu se-nduplece să pice;
În schimb, copacii cad cu totul.

Spune tristă pălăria:
Nu mai stau pe capul lui!
Mă tem, să nu iau prostia...
Şi s-a aşezat în cui!

Spune tristă pălăria:
Nu mai stau pe capul lui!
Mă tem, să nu iau prostia...
Şi s-a aşezat în cui!

Referitor la trista întâmplare
Pe suflet mă apasă un alean,
Că m-am lăsat indusă în eroare
De un consilier viclean.

Rătăciţi pe căi oculte
La noi totul e pe dos,
Nu hienele-s prea multe,
Ci prea mic celebrul... os.

În multe ţări, sub mândrul soare,
Democraţia e în floare.
E-n floare dulcea Românie
Doar când e vorba de... mafie!

Barajul din vremea cea tristă,
Cârpit cu pietriş şi ciment,
La prima privire rezistă,
Dar nu şi la primul torent.

epigramă de Petronela Slavu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Menţiune la concursul "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aş vrea ca să vă sperii,
Nici să fac figură tristă,
Dar e cert: dintre imperii
Singurul al meu rezistă!

Şi când, spre Bellu, trista ceată
Îl conducea încetişor,
Codaşul, pentru prima dată,
A stat în fruntea tuturor.

<< < Pagina 10 >

luna trista