Epigrame despre lumina diminetii, pagina 10

Bani când n-ai nici de căldură,
De lumină, de mâncare,
De la mână pân' la gură
E-o distanţă foarte mare!

Pe scară, când s-a stins lumina,
M-a-nghesuit niţel vecina,
Dar în final i-am dovedit
Că nu sunt chiar "îngrămădit".

- Iubita mea, eşti ca o superstea.
Lumina ta n-o pot privi în veci.
De-aceea mă aşez pe canapea
Şi te admir uitându-mă la meci.

epigramă de Constantin Gornea (august 2014)
Adăugat de Constantin Gornea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râvnind la culmi scăldate în lumină
S-a căţărat de-a buşilea pe stânci.
În fine,-i sus dar ca să se menţină,
El şade, din prudenţă, tot pe brânci.

Atunci când jocul se termină
Şi pică orice strategie,
Orbiţi de-a bliţului lumină,
Băgăm şi piesele-n cutie!

La lumina rece a unui neon,
Îl ridică-n slăvi pe Napoleon,
E adevărat că noaptea târziu
Uită de coniac, şi-o dă pe rachiu!

epigramă de Alex Dospian (martie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când luna-şi revărsa lumina,
Am vrut şi eu să-i fiu pe plac
Făcându-i versuri; bat–o vina,
Ea altceva dorea să-i fac.

Nu ştiu unde să cat vină,
Că poştaşul nu soseşte,
Dar de prea multă LUMINĂ...
Tot ce vine se topeşte!

Dacă Vela dă lumina -
Cică Hellvig spovedeşte -
Când Iisus şi-asumă vina
Mai trăim noi creştineşte?!

Iar dacă Domnul a strigat
Atât de răspicat: "lumină!",
Mă-ntreb, ce naiba s-a-ntâmplat
Că n-au aflat şi la uzină?!

<< < Pagina 10 >

lumina diminetii