lanturi

Zâmbetul ei ocupă

o cameră mare cât
inima mea liberă
nu reuşesc să fug
de sărutul ei mirobolant
m-a cucerit din câteva
şoapte strecurate la momentul
potrivit pentru a cuceri
bărbatul timid din preajma ei
îmi aşează lanţuri grele
unde vrea şi nu fac gesturi
de împotrivire când primesc
iubirea grea şi pătimaşă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngere palid...

Îngere palid, îţi e mister
Cum că a lumei valuri şi şoapte
Este durere şi neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu ştii tu, înger, oare să zbori,
Să laşi pământul, trista ruină?
De-ţi place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?

O, dar pământul încă te ţine
În nişte lanţuri ţesute-n rai.
De mult zburai tu în lumi senine

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rembrandt

Rembrandt (Haemenzs van Rijn, 1606-1669) este cel mai mare pictor pământean care a ştiut să coboare cerul aproape, să populeze pământul cu îngeri ce vin şi pleacă dincolo de nori, a ştiut să acorde titluri de nobleţe sărăcimii, împodobind-o cu mătăsuri, lanţuri de aur, catifele, a pictat eternitatea umbrei cu lumina şi a ştiut să descopere misterul întâlnirii lor.

definiţie clasică de Corneliu Baba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga pentru neam

Doamne, Dumnezeul nostru,
Dă-ne nouă iarăşi rostul,
Dă-ne linişte şi milă,
Duh în trupul de argilă.

Dă-ne ţara iar în ţară,
Dă-ne dreptul să ne doară,
Dă-ne mamă, dă-ne tată,
Că ni s-au furat odată.

Dă-ne frate, dă-ne soră,
Ce din lanţuri Te imploră
Şi, într-o blîndeţe nouă,
Viaţa noastră dă-ne-o nouă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja-vu de zahăr

Răsufla acordeonul...
Mirosul...
Şi am fugit in copilărie
In lanţuri ce invârteau bucurie

Iarba era de zahăr, de vată... vată
Stelele sclipeau in acadele
Soarele părea mingea cea mai fascinantă...

Şi năuc, năuc intr-un deja-vu de gramofon...
Am plecat sărind intr-un picior
Al vieţii şi destin, şotron...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e sublim şi de aceea urăşte el minciuna şi prefăcătoria. Are un sentiment profund faţă de demnitatea naturii umane. Se preţuieşte pe sine şi consideră omul o creaţie demnă de respect. Nu suportă niciun fel de supunere josnică şi din pieptul lui nobil respiră libertate. Are oroare de orice fel de lanţuri, de la cele aurite, purtate la curte, până la cele de fier greu ale sclavilor de pe galere.

Immanuel Kant în Despre frumos şi bine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior

O sclavă cu ochi lungi, legată-n lanţuri moi
Pătrunde în oglinzi, dă apă iar la flori,
Pe pat misterios îşi lasă deget pur;
Îmi pune o femeie-n iatacul dimprejur,
Ce prin visarea mea cum vrea să se strecoare,
Ca sticla ce o freci prin razele de soare,
Printre priviri îmi trece şi-absenţa nu le-a frânt,
Şi cruţă mecanismul curatului meu gând.

poezie celebră de Paul Valery din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-al meu gând…

Pe-al meu gând să fiu în stare
Eu cu lanţuri l-aş lega,
Şi de voie, de nevoie,
Poate s-ar astâmpăra.

Căci el fără de-a mea ştire
Pururea este pribeag,
Iar de-l cât văd ca la tine
A zburat iară cu drag.

Şi ce simt atuncia nu ştiu,
Însă eu gândului meu
De-aş putea aripi i-aş pune
Să-l ajut în zborul său.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Re...zidiţi

Şi iar mă ceartă clipa sfântă,
Să uit de lecţii cu zăbrele,
Îmi torc căderile ce cântă
Înfăşurându-mă rebele...

Mă dăruiesc paletă vie
Cu cer, cu grâne şi mult sânge,
Răsar poveste într-o ie
Să-ţi fiu stafia ce te plânge...

Prind veacuri înşirate-n rouă
Brodez tăceri cu întrebare,
Sunt drum turnat în lanţuri două,
Te sorb sentinţa din pahare...

poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Lanţuri am purtat la nesfârşit
le-am târât, şi la nevoie, îngrijit.
Papirus laic, nu te-ai schimbat
la fel de maculat şi neîmplinit.

Cerneala caldă cade pe spinare,
secundele se sting sub lumânare,
şi sub astă lună mare,
dansează o pană, oarecare!?

Migrat-am cu toţii departe...
E-un dor ce nu pot să-l cuprind.
poete tu, pe care culmi înalte,
stai, şi ne priveşti zâmbind?

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!