Poezii despre ideal, pagina 10
Agonie nocturnă
E ora patru dimineață,
Tremurînd bețivii aleagă spre cîrciuma din piață;
Ochii le sticlesc de poftă ca la bursuci,
Devreme sau mai tîrziu de ciroză vor murii cu toții răpuși;
Unii beau pe datorie, trecuți pe caiet,
Dar unul a scăpat de datorie murind de diabet;
Un bețiv la altul indignat povestea,
Că i-a venit nevasta acasă fără chiloți pe ea;
Un coleg de pahar n-a mai venit de luni,
Fiind internat la dezalcoolizare la spitalul de nebuni;
Un singur ideal, o singură bucurie bețivii avea',
Cînd iau pensia sau salariul să aibă ce bea!
poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de opal
povești de iubire duios îmi șoptești
la ceas de seară când stele surâd
în cântecul lunii armonie nutrești
departe de-ntunericul aspru perfid.
ne acoperă tandru noaptea de opal
visele se înalță până sus la stele
împreună trăim un destin ideal
pe maluri de speranțe am clădit castele.
mă las iarăși cuprinsă de nostalgie
gânduri s-au strâns buchet de busuioc
îl așez sub pernă nu știu de letargie
am băut lumină dintr-un pocal de foc.
în codrul fericirii am adunat magie
din univers sublim ne plouă cu noroc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare târzie
marea vorbește sub zbor de pescăruși
corăbieri se-avântă pe întinderi albastre
de lumini stelare ochii sunt pătrunși
ne cheamă universul cu avânturi măiastre.
hai cu mine amice să visam frumos
splendorile vieții filigranate-n aur
valul fericirii e dulce și spumos
timpul creației poartă cunună de laur.
fii și tu amice remarcabil faur
poți din cuvinte să ctitorești un templu
cu boltă de stele noi să-i fim tezaur
farmecul nopții cu tine să-l contemplu.
trec de răspântii mă-ndrept spre ideal
printre zeci de miraje mă păstrez pe val.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Etern sacrificiu
Mi-am pus în gând ce-aș vrea în pat, la masă
Și-am condamnat deja, în avansul morții;
O rupere de rădăcină, o sacrificare sorții
Și altuia i-am luat ce-avea... frumoasă.
Orice decis de-un vrut, de-un pas, e o sentință
În lumea nașterii precare; e un fir
De pensulă-n tabloul firilor, pictat dorință...
La rându-i se trecând ca o privire de-un Zefir.
Ce ideal ar fi ca-n egoista hotărâre
Pentru volupt sau doar un minim de peren
Reflecția să treacă dincolo de aparent; că o omorâre
E-n spatele la tot... Doar un sacrificat etern!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet translucid
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
simt mereu mângâierea țărmului mirific
sufletul meu cântă răsună din chimval
Cristos mă învață viața să o glorific.
timpul mă supune la freamăt visceral
regrete și greșeli pot să le rectific
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
cu mărgeane si corali în spațiu specific.
deasupra mea e cerul reperul ideal
muntele de vise cuprins în lanțul trofic
mă reazem pe credință spirit senzorial
fac din tristețe artă- poemul prolific.
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
simt mereu mângâierea țărmului mirific.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la apogeu
În ochii tăi căprui, vai!, se răsfrâng,
Cinci mii de stele, luminând astral,
Eu mă transform în înger canibal,
Șă-ți ronțăi sânul drept și sânul stâng.
Nu sunt nici inocent și nici nătâng,
Nu sunt duplicitar, iubito, nici teatral,
Avem în noi, stelar, un tandru ideal,
Tu să mă-nfrângi, eu trupul să ți-l frâng.
Iubirea nu se cântă, ci tainic se suportă...
Nici nu mai știm ce-i lumea și ce-i eul
Și, suportând, ostateci, a sângelui escortă,
Ne căutăm, în carne, eterici, Dumnezeul...
Ah!, sângele, vulcanic, ne fluieră-n aortă,
Înfrigurați și ludici, noi prindem apogeul!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clauza tuturor clauzelor
nu începe niciodată cu a fost odată
dar e aproape asemenea cu puricele acela potcovit
care îndrăznește să nu se supună gravitației
nici de la stânga spre dreapta nici aiurea
dar întotdeauna prin centru
ca să fie vizibil
întotdeauna vizibilitatea a fost pe placul mulțimii
fie vorba între noi surdo-muții
nicio sferă nu este totuși perfectă
oricâte teorii se adaugă ideii de ideal
poate că doar intenția se pedepsește
spațiile bănuite din spatele fiecărei minuni
sunt mai întotdeauna de netăgăduit
atât timp cât nimeni nu va căuta să le demonstreze
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Operă poematică
minunea plămădită dintr-un vis stelar
noaptea mă inspiră să cochetez cu versul
sufletul și inima le-a umplut cu har
la zbucium și tristețe să găsesc reversul.
adâncimea iubirii derivă din reală magie
profundă precum marea gătită cu perle
complex universal completat de-o regie
în spectacolul vieții unde cântă mierle.
fluxul creației mă menține pe val
porniri pasionale sfârșesc într-un poem
infinitul fericirii mi-e aproape, ideal
cu lumini îngerești -sculptură pe totem.
ardori afective le transpun scriptural
operă plămădită de un spirit boem.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De sezon
S-a deschis sezonul la devize,
Aduceți azi izbânda mai aproape
Navigând atenți printre surprize,
Nu lăsați neantul să ne îngroape
Înălțând iubiri printre buchete
Prefigurând așa viitor mai bun,
Să făurim destine, pe ștachete
Pentru copii pe plaiul cel străbun
Din respect real pentru natură
Punând speranța ideal select,
Să punem pe valoare semnătură
Și să privim la semeni cu respect
Să ducem omenia peste transă
În armonie c-un măreț prezent,
Să dăm vieții aici, o nouă șansă
Și traiului un sens mai elocvent,
[...] Citește tot
poezie de David Boia (3 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino în vis, vino acasă...
În visul ce-am avut cu noi
Ne mai intâlnim amândoi
Acolo singuri putem fi
Acolo ne putem iubi!
Nimic nu ne va tulbura
Cum s-antâmplat demult, cândva...
Și-n visul ce-am avut cu noi
Nu-i rost de ceață, nici de ploi
Acolo totu-i ideal
Acolo mai dansăm la bal.
Nu sunt priviri pizmuitoare
În visul nostru e doar soare!
Când o durere te apasă
Tu, vino-n vis, vino acasă!
Acolo tu ești soțul meu
Așa cum îți spuneam mereu
În vremea când eram copii
Și îmi doream al meu să fii!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!