harta

Rondelul cazinoului

Văd bila cum se-nvârte, se învarte roata
Ochi atenţi si hulpavi, urmăresc mişcarea,
Doar de-un fir de aţă le atarnă soarta,
Pe ai lor supti obraji, stăpână e paloarea.

Urmează înc-un joc, tresare iarăşi gloata,
Feţele crispate, ce-şi schimbă culoarea,
Văd bila cum se-nvarte, se învarte roata
Ochi atenţi şi hulpavi, urmăresc mişcarea.

Poate de-astă dată le deschide poarta,
După atata chin, si le schimbă starea
Mărinimos hazardul, redefininind harta,
Le redă într-o clipă, calmul, alinarea,
Când bila se-nvârte, şi se învarte roata.

rondel de Alex Dospian (ianuarie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdeaua de nori

face imaginea mai clară decât cea adevărată
şi grumazul cu faţa care seamănă izbitor
cu baliga de vacă deschide o gură spinoasă
din care descarcă analiza-profeţie repetată
de toţi la aceeaşi oră sau înregistrată mai târziu

se fereşte puţin perdeaua şi raza ţâşneşte
pe faţa puhavă de general de carton adus
de florile mărului în pustiul creat de micimea
personajelor care se uită la hartă neînţelegând
nimeni ce fapte au fost inventate în pauză

perdeaua de nori nu renunţă la privitori
acoperă ca o pleoapă ecranul televizorului
nu se vede faţa distorsionată de grăsime
deoarece camerele sunt axate pe altă faţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul din Ardeal

Într-un sătuc uitat de lume din Ardeal
Mi-am petrecut cândva copilăria,
Acolo, telefoanele nu au semnal
Şi cerul prinde-n braţe strâns câmpia.

La nord curgea şoptit un râu molatic
Atins de sălcii în răsărit de soare
Şi mai la nord, un crâng aşa sălbatic
Cu lupi, cu cerbi şi blânde căprioare.

Erau doar două uliţe în sat,
Le străbăteam de zece ori pe zi,
Pe ele, doi cocoşi şi azi se bat,
Iar noi nu mai suntem de mult copii.

Ne hârjoneam râzând printre castani
Dar timpul veselia a apucat să fure,
De-atuncea au trecut atâţia ani,
Nu mai există astăzi nici pădure.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici din Moneda spre vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minipoem cu femeie care plânge frumos

Tăcerea
ca o stăpână a liniştii
are şi strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieşire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristeţea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod şi pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!

Între două fulgere
e-o vreme încorsetată, ca un blestem;
doar ecoul surprinde
făcând trimiteri, spre a doua judecată.

Smintiţii rătăcesc benevol,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minipoem cu femeie care plânge frumos

Tăcerea
ca o stăpână a liniştii
are şi strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieşire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristeţea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod şi pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!

Între două fulgere
e-o vreme încorsetată ca un blestem...
doar ecoul surprinde,
făcând trimiteri, spre a doua judecată.

Smintiţii rătăcesc benevol,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

până la desfacerea urletului de pe os
avem nevoie de câteva copci
între avatarul unui amin
şi necuvioasa reîncarnare
a voalului.

şi poate de un index cu falange sincere,
pentru că este chiar cumplit de greu
să deosebeşti
pe cană
urma gurii de urma celeilalte guri,
au harta colţilor cameleonic identică,
ba mai mult,
e un fel de suprapunere încordată
a amprentelor mincinoase
(din prea imensă dragoste)
şi asta încurcă fantastic
aşteptarea.

şi de aici neînţelesul necesităţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâscul şi ardeiul

O ţărancă precupeaţă
A adus numai verdeaţă
Pe taraba de la piaţă:
Sparanghel şi dragavei,
Ceapă verde şi ardei,
Salată şi leuştean
Să facă şi ea un ban,
Dar şi vâsc şi busuioc
Purtătoare de noroc.
Într-o zi, de dimineaţă,
Din senin s-a iscat harţă...
Un ardei iute de gură
A adus o-njurătură
Vâscului prins în mănunchi
Şi desprins cu greu de trunchi:
-Eşti o plantă parazită
Şi de nimenea dorită,
Pe când eu am căutare...
Sunt bun în orice mâncare!
Terminând ce-avea de zis,

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlăuntrul uneori

Înlăuntrul întortocheatei mele minţi
se fixează uneori o idee şi
oricât de tare ar încerca cuvintele
ea nu se lasă sedusă iar goliciunea
colii de hârtie nu se acoperă decât
cu penele năpârlite ale harului meu.
Înlăuntrul ciudatelor mele tăceri
se fixează uneori o durere şi
cuvintele altora, cuvintele mele prin
toate oglinzile lor închid & deschid doar
rănile incurabilelor plăgi zgomotoase
din insuportabilul, intraductibilul eu.
Înlăuntrul primăverilor mele
se fixează uneori o iluzie şi
un vânt proaspăt îmi răzbate prin
ochelarii aburiţi ai suitoarelor simţuri,
din degete îmi înfloresc albăstrite cuvinte
ce-i scriu eului harta de zbor.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul miresei mele

Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne,
Inelul ce-a legat a noastră soartă
Şi peste timp iubirea o aşterne.

Trecut-au ani şi-am mai trecut de-o poartă,
La tâmple timpul clipele îşi cerne,
Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.

De ţi-am greşit vreodată, tu mă iartă,
Căci n-am ştiut iubirea a discerne
Şi n-oi mai rătăci pe-a vieţii hartă,
Pe drumul nopţilor pustii şi terne.

Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.

rondel de Florin Căprar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mama în tomberon

mă născuse târziu într-un spital din provincie
legase două trei scutece peste zilele care ne forţau să rămânem
eu eram un punct în universul coşmarurilor ei
mă pregăteam să zbor peste spinarea pământului
din ochiul stâng îmi curgea irisul
pe faţă aveam o hartă în şapte colţuri
lângă pat se cuibărise o ciudăţenie
îşi freca botul şi mirosea ca naiba
un medic bătrân a spus că viaţa depinde numai de mine
priveam în gol cu celălalt ochi
pe tavan desenase timpul câteva linii perfecte
mama se aşezase între prima secantă
o figură destul de întâlnită
marginea universului meu era trasată cu puncte de suspensie
un tub imens străbătea sudul inimii

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mama în tomberon “mă născuse târziu” (Începusem la o vîrstă destul de înaintată să mă lansez în poezie) ” [...] | Citeşte tot comentariul