Poezii despre georgescu matei, pagina 10
Septembrie
Zvon pornește dinspre crânguri
Înspre zarea cea senină,
Picură ușor în gânduri
O tristețe dulce, lină.
Raze-n alinări de îngeri
Vin din lacrima albastră,
În suavele lui curgeri
Timpu-îmi cântă la fereastră.
Săruturi de-adio, dulci,
Își pun florile-n petale,
Plesnesc cojile de nuci,
Mere roșii curg în poale.
Vântu-împrăștiind prin vie
Iz de sidefie coarnă
Mi-a stârnit melancolie
Și emoție de toamnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea primăverii
A mai murit o primăvară
În rochie albă de mireasă,
În voalul ei de domnișoară
Și giulgiu moale de mătasă.
Hingheri veniți din altă lume
În inimă-au înfipt pumnalul,
Pe cruce n-au scris niciun nume,
A dispărut în timp cu valul.
Din drum întoarsă, sluta iarnă
A pus otrăvuri, se răzbună,
Dureri a început să cearnă
Iubirile să le răpună.
Dar nu e dusă pe vecie,
Va re-nvia și mai frumoasă,
O așteptăm din nou să vie:
-Mireasă-ntoarce-te acasă!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Discul vânăt împinge jarul spre apus.
Ard zările suflând în spuza timpului.
Nisipul din clepsidra zilei s-a tot scurs
Și s-au deschis zăvoarele amurgului.
Lumina palidă mai face-un pas minuscul.
Ar vrea să ardă, resurse nu mai are.
Se mătuiește-n gheare de crepuscul,
În ultim licăr clipește-apoi dispare.
Încrâncenată-i lupta-ngemănării...!
Amurgul piere înghițit de noapte.
Pe cer se-aprinde candela-nserării.
Nimic nu mișcă, e liniște în toate.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge pe masa de Paște
Din cerul cu nori înfloriți
Tot ninge pe Masa de Paște,
Speranța din pomi logodiți
În sân de petală renaște.
De liniște Masa e plină,
Trec gâze, albine-n colindă,
Din trupul sfințit în lumină
Nădejdile-ncep să se-aprindă.
Mieii-și plâng frații-n tăcere,
Zbor fluturi... Cad flori de cireș,
Dorință la viață le cere,
Ninsoarea n-ar vrea să dea greș.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecătoare iarnă...
A mai trecut o iarnă pe la mine,
Nu pot să-i mai suport hainele-i grele,
Am să le-arunc în văgăuni străine
Sau le dau foc, m-am săturat de ele.
Ochii în licăr se-adapă insistent,
Nu vor să mă mai vadă prin noroaie,
Nu uit trecutul, urăsc acest prezent,
Un curcubeu aștept după o ploaie.
Fuiorul iernii se destramă-n ceruri,
În sobă a rămas cenușa-i stinsă,
Topită-i veghea nopților cu geruri
În primăvara de fiori aprinsă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc numai pe tine,
Viața mea îți aparține.
Sufletul de mi l-ai cere
Eu ți l-aș da cu plăcere.
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept cu nerăbdare
Să vină clipa-n care
Din nou voi putea merge
Și-n brațe te voi strânge.
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am talent la poezii,
Dar a-nțelege sper să știi;
Nu-ți scriu să te impresionez,
Ci pentru că te venerez...
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar de când te-am cunoscut
Pe jar mi-ai pus inima
Și încă de atunci am știut
Că doar tu vei fi a mea.
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ta mă încălzește,
De orice rele mă ferește,
Îmi dă putere, mă hrănește
Și-n mod plăcut mă amețește...
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!