Epigrame despre fapt, pagina 10

Sunt încântat, de fapt exalt!
Aceasta-i stare fatalistă:
Plombăm, cârpim, turnăm asfalt
Şi gropile tot mai rezistă.

Cum iarna asta nu mai trece,
Trăiesc, deja, un fapt bizar:
Agentul termic vine rece,
Dar frige rău... la buzunar.

I-a servit şi doamnei şocul
Viaţa, cu-ale ei contraste,
C-a bătut-o ieri norocul
... De i-a rupt vreo patru coaste.

Cine să te înţeleagă:
Proferând mereu minciuna
Zici că-ţi lipseşte o doagă
Dar de fapt nu ai nici una.

Părea mândră şi frumoasă ca un crin
Şi pură ca un trandafir, tânăra fată,
Dar uitându-mă mai atent puţin,
Am observat că de fapt era... muşcată.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (16 august 2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O gură de-aer mai curat
A vrut să ia pe înserat,
Dar - fapt la noi tot mai banal -
Luă o gură... de canal.

Lenea dintr-însul nu piere,
Lucru, de fapt, dovedit:
Până şi-n luna de miere
Trântor să fie-a dorit!

- I-a lovit fatalitatea!
Am conchis, gustând desertul:
Vrând să-şi afle jumătatea,
S-au ales, de fapt, cu sfertul...

Când mai trage câte-o duşcă,
Pare soaţa că-şi împuşcă;
Doar în pat se dă de gol,
Căci de fapt... n-are pistol.

Uşor, în viaţă recunoşti
Un fapt, spun unii, chiar banal:
Când în amonte-s numai proşti,
Plătesc sărmanii din aval.

<< < Pagina 10 >

fapt