Poezii despre eternitate. din, pagina 10
Noaptea pământului
gânduri suprapuse
pot da naștere la nedumeriri
ce rod și macină pe interior
cu o durere de cuțit învârtit în rană
inima cât o lună plină aruncată-n cușcă
trimite raze prin fante subțiri
ele luminează drumul
ce sar peste poduri dincolo de margini
spre eternitate
noaptea pământului
este o umbră din care se speră ieșirea
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietrele toamnei
frunze de miere împrăștiate
grădini apuse în
umbre umbrind întunericul
prizonier în chihlimbar
fulg cu fulg
tăind în țăndări
ancestrala prismă
a celor șapte culori
norii coboară
în pământ
nu plâng
orbitele sunt seci
râul a uitat să le adape
cu susurul ideilor
pietrificate
dincolo de pietre
mă am pe mine cu mine
[...] Citește tot
poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de gândire
Chiar acum îmi dau seama
că acel timp nu mai are timp,
deci nu mai există și atunci,
tu ești acum în interiorul meu,
cu o sete infinită,
dar plin de pace și liniște.
Aș vrea să dureze o eternitate,
dar o clipă de fantezie
mi se deschide-n minte,
dar tot nimic nu apare
că el tot dispare,
zâmbetul ce e pentru mine
pasager luminos
în această viață necunoscută.
poezie de Eugenia Calancea (29 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelerin
Un călător la propriu
Spre destinație platonică
Pe traseu premonitoriu
Reper stelele și aștrii
Printre fante de lumină
Ideea de pelerinaj
Persistă în mentalul său
Ca o cometă expresivă
Specifică dorului de ducă
Cu elan de promenadă
Mai departe și mai sus
În spațiul plin de taine
Printre galaxii superbe
Propulsat în eternitate
De iubirea fără margini
Din eonul ființelor divine.
poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de alb...
Ai rămas bătrân
ca trunchiul pătrat
de pe ramura geamului
înflorit în cuburi de gheață
peste noaptea de Bobotează
Dar ești la fel ca sentimentele mele
plutind în eternitate,
chiar dacă noi am rămas aici
la-nceputul cu muguri
a verdelui de brad -anual-
mâncat miniaturilal
de secundarul de la mâna dreaptă
ascuns sub mâneca paltonului alb...
Atât de alb...
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Luna
"este atâta singurătate în acest aur"
Jorge Luis Borges
Luna ca o candelă în noapte
cu raze reci
însingurate
în amprente de priviri furate
visuri de o umbră rezemate
timpul picurând destine
în eternitate...
spada care taie nodul sacru
și surâsul de madonă
într-o pânză prizonier
miraje albastre plutind peste Shamo
"Hai tanta soledad en ese oro"
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele mele...
Cuvintele mele,
măiastre păsări călătoare
ce migrează continuu,
arătând, cu precizie astronomică,
doar nordul...
Vă asigur, cu multă ardoare,
că nu sunt mai reci ca gheața,
nici mai pufoase ca zăpada
cuvintele mele,
dar, pe unde zboară ele,
peste ape și munți,
în urma lor,
rămân în văzduh,
ireale,
cioplite pentru eternitate,
preafrumoasele aurore boreale...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imensă, marea dansează și fulgeră
Imensă, marea dansează și fulgeră
În toată veselia și gloria-i măreață.
O, nu mă-ngropați în lutul insensibil,
Ci în marea cea plină de viață!
O, îngropați-mă la o mie de mile de țărm,
Acolo unde clocotesc valuri verzi, enorme
Și unde-n neodihna oceanului fratern
Voi lua-n eternitate alte mii și mii de forme.
poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani
La mulți ani, mulți ani cu bine,
Bani, noroc și sănătate
Clipelor și așa puține
Dați-le... eternitate
Pune-ți vinul în pahare,
Cântecul vă-nveselească,
Face-ți viața sărbătoare,
Inima să-ntinerească.
Veți primi iubiri nebune,
Ninse-n păr de albastrul cer
Și la nimeni nu veți spune
Unde visele ne pier.
La mulți ani români, prieteni,
Raiul nostru-i pe pământ
Pe sub neștiute cetini
Și la margini de cuvânt
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depărtarea
Ea există pretutindeni
Dar mai ales între noi
Cu fiecare disensiune
Depărtarea se amplifică
Cu fiecare controversă
Crește de una singură
În formă de evantai
Ca o eroare prescrisă
Apoi se preface în miraj
Că să nu devină lehuză
În drumul spre eternitate
Își pune aripi de icar
Contracarând siguritatea
Transmite mesaje idilice
Căutând iubirea de sine
De noi și de univers
Acolo de unde a plecat
Iubirea de revenire acasă
De aproape si apropiere.
poezie de David Boia (14 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!