cristal

* * *

se-adună dintr-odată, în liniştea-nserării,
dorinţele absurde în cupe de cristal;
hai, strigă-mă, iubito, şi nu lăsa uitării
o clipă de ''cu tine'' dintr-un refren banal!

ţi l-am cântat cu ochii, cu gura ţi l-am scris
pe-o coală cu solfegii, când nu ştiam că sunt,
în jocul de cuvinte, un adevăr proscris,
un ''quelque chose'' amarnic şi-atâta de mărunt.

în liniştea din noapte se naşte-un cântec nou:
voi asculta în mine cum pleci, uitând poteci
pe unde ochiul vremii a plâns în noi ecou;
şi ce dorinţe-absurde, şi ce refrene reci!

poezie de Costel Depărăţeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drogul iubirii

mi-am aprins o ţigară
şi am tras cu sete din ea
nu am ştiut că în mijlocul ei
este plantat drogul iubirii
mi-am otrăvit gura cu dulceaţa
din floarea de salcâm
privesc în globul de cristal al vrăjitoarei
îmi văd timpul prins într-un tablou
iubirea cum îmi dârdâie
în ritmul unui clopot
am simţit o mână
care frământa frunza de trifoi
iar noi pluteam în cupa fericirii
dansam în ploaie de cuvinte
şi aveam ca martori
noaptea
ziua

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt vernisaj

La mine ceru-i mâhnit...
La tine să fie oare la fel?
Un strop de azur necăjit,
Descântă ceaţa-ntr-un fel.
În plânset de frunze găsesc
Un alt vernisaj autumnal,
Vrăbii zglobii îngrămădite cerşesc
Leac pentru dor, în potir de cristal.
Umbra îmi e stacojie povară,
Pasul, mereu, un nou început,
Pleoapa păstrează o clipă fugară
Cu frunze şi oameni, acelaşi lut.
Iar vântul rebel mătură norii...
Ce trist e bietul castan!
Oare-i vor scrie cocorii?
Câte speranţe încap într-un an?

poezie de Mihaela Alina
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de lumină

Cristal ţi-e trupul în vârtej de fuste
şi ochii-ţi sunt ferestrele spre mine;
mi-e gândul stors ca floarea de albine,
când literele te-nvelesc, robuste,

cu rouă-albastră. Dezmierdări puţine
sunt şi vor fi - ce încercari înguste
să-ţi mişte fruntea din aride cruste
ori chipul pal să-l urce-n opaline

contururi. Tu, întemniţat odor
în universul lumilor barbare,
mai şterge-mi rana pân' o fi să mor

în lupte-adânci. Îţi cer, în gând, iertare
că n-am solide aripi de condor,
să-nalţ iubirea dincolo de soare.

sonet de Ionuţ Popa (16 februarie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori

În clopote de bronz încet mă ning
Si-n tânguiri de aprig vânt descresc...
Să mor de alb îmi pare-aşa firesc
Şi ochii-n ţurţuri de cristal mi-i sting,

În aburi calzi de şoapte mă înalţ
Apoi sub pleoapa-ti caldă mă afund,
Agonizez în pumnul tău rotund
De aripi încercând să mă descalţ.

Ca pe-o aromă zâmbetu-ţi inspir
Lăsându-mă de gânduri cotropit,
De-atâta Rai în tine regăsit
Mă plec în rugă şi tăcut mă mir

Şi-n vreme ce înfiorat te-ating
În clopote de bronz încet mă ning...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu esti cîntecul meu de izbînda

Peste noapte cînd te înfatisezi
în firele ploii,
intru surîzînd
sub cupolele tale de cristal,
uimit de bogatia ta
si mîngîi frîiele cailor tai
batute cu piatra de zamfir.

Eu voi încalca
pe-un armasar alb
si-mi voi agata ploile,
cercel sunator la ureche,
sa ma auzi cînd trec.

Priveste-mi ochii
cît de albastri-mi sunt!
Ma gîndesc la Comuna,
la boltile-i înalte cît privirea.

Si cînd rostesc numele ei de purpura

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de umbre

Meditez până-mi topesc gândurile-n vise
şi se întrupează-n zidul înţelegerii,
lumea îşi şterge faţa după colţurile întâmplării,
se agaţă de frânghiile timpului,
să intre în scrierile uitate în ungherele ascunse
de patima căutătorilor de comori.

Dincolo de umbre de unde te urmăresc
norii curg cu ploi de lumină
pe care le înghit ochii tăi, să se nască
fiinţa de apă în alcătuirea trupului
cu mineralele iubirii de viaţă picurând
în inima ispită cu forme de mugur deschis
turnate în cristal pentru înflorire de-a pururi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Episod dramatic

nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deşertăciunea cu păcate tună.

grindina striveşte splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.

când suferă natura plânge şi Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânţi de tornade
prin marea speranţei trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.

ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia viselor fireşti

dimineaţa răzbate prin aburi de cafea
se trezesc gânduri din raiul gândirii
lumina coboară pe zări de catifea
cu sclipiri de cristal în raza privirii.

e cald şi e bine şi eu mai visez
întâlnirea cu muza, cu poeţii iubiţi
întâmplări frumoase veselă condeiez
sunt împăcată să-i văd fericiţi.

mă visez însoţită de lună şi stele
în călătoria mea prin lume
visez primăvara, armonii cu lalele
peste tot trecutul lasă urme.

strâng în rucsac amintirile mele
dragi experienţe din cartea cu nume.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impasibil

În noaptea cristal îngheţată,
doar gândurile,
fac gălăgie:

"- Şi cu mine, cum rămâne?
întrebă "verdele",
cu ochii roşii şi sufletul cenuşiu.

- Ce vrei?
răspunse "albastrul" impasibil.

- Să zăresc preţioasa umbră târzie,
să-i ascult şoapta distant magică,
prea adesea tragică,
să-i miros viaţa respirând prin toţi porii,
să mă sufoc gustând vântul,
să-i înnod într-un surâs rafalele
reuşind să-L enervez,
şi-apoi să smulg marele NU
ascuns în şi-aşa rarele

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!