Poezii despre corpul omenesc, pagina 10
Nălucă pe zare cu trist de femeie
îți locuiesc a lacrimi ochii minimi
și moarte bând la birtul de sub aștri
vedenii vin și înfrunzind sihaștri
ni-s arbori cugetând a mere-n inimi
&
a existență amăgirii dintru
cu pasul de enigmă-n iaduri intru...
&
în sânge ni se răsturna minciuna
ce omenesc sub zodii ne cufundă
fiind s-ascult în pieptul tău secundă
ploua cu mine văzul tău întruna
&
aceleași vorbe-s însă-n zare scundă
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Sussy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre secunde
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre inimă
Într-un timp anume
Într-un timp anume
voi pleca din viață.
Tu să mă plângi lume
când inima-mi îngheață.
Când sufletu-mi aleargă
către nu știu unde,
O amintire vagă
pe pământ rămâne.
Ființă nedefinită,
urcată la cer,
Prin lumea împietrită,
voi rătăci stingher.
Găsindu-mi cândva locul
și eu voi împietri.
De sus, veghindu-mi corpul,
mereu voi străluci.
poezie de Dumitru Delcă (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- citate de Dumitru Delcă despre viață
- citate de Dumitru Delcă despre timp
- poezii despre plâns
- citate de Dumitru Delcă despre plâns
- poezii despre gheață
- poezii despre corp
- poezii despre amintiri
- citate de Dumitru Delcă despre amintiri
Poteci azurii
copacii ridică în slava cerului pădurea
loc de odihnă și cuib
păsărilor să le fie mai aproape izvoarele cântecelor
la capăt de drum adunate
de ochi omenesc nevăzute
văzute de păsări acomodate în noaptea dintre stele
locuri își dorm pe mai departe somnul lor gri
în miasme și primăveri negrăbite
păsările cerului se duc și se întorc continuu
șlefuind triluri între ceruri
o limbă nemaiauzită anină de vârful copacilor
iarba se pregătește să încolțească
pe poteci azurii pentru cei ce le-au cunoscut
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păsări, poezii despre somn, poezii despre copaci, poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre primăvară, poezii despre odihnă, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Iubirile ne-mpărtășite
Plouă,
Se scurge luna veche
În luna palid nouă,
Oamenii picături
Se scurg și ei ca niște firimituri
De bine, pe o masă de săraci,
Aleargă abătuți, ușor posaci,
Privind în golul de necunoscut
Care atunci când trece, iar va fi durut...
Și brațe n-am pentru atâtea trupuri,
Buze nu am, ca în săruturi
Pe frunte, să pot spune "te iubesc",
Profundului sclipirii întru omenesc.
Iubirile ne-mpărtășite,
Fac astăzi parte din ursite...
Și-n neputința mea mă daruiesc a nimănui.
Plouă,
Merg pe străzi și mă-ndrăgostesc de statui.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre sărăcie, poezii despre sărut, poezii despre sculptură, poezii despre prezent sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Miez de noapte
Eu sunt acel pe care l-am visat,
L-am cautat si-am vrut sa-l nascocesc,
Ca prin gunoiul meu cel omenesc
Sa treaca raza, ager si curat.
Acel ce-atinge neatins noroiul
Si poate duce drum si peste cer
Si sa ramaie fier de este fier,
Rugina-n el sa nu-si puie altoiul.
Sa nazuiasca-n marmura schimbare,
Singuratatii, de sus, de stalactit,
Fiind cu toate-n veac nepotrivit
Si aripile fiindu-i vesnic calatoare.
Eu stiu tacea cand visul a murit,
Si-n toata clipa-nalt cate-o statuie
Tacerii, pe un drum ce suie
Neispravit.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre schimbare, poezii despre miezul nopții, poezii despre fier, poezii despre curățenie sau poezii despre aripi
Vreau luna
Și luna mai tare se coace
În pomul cu trunchiul ceresc,
De n-am s-o culeg, nu am pace,
Doar stau necăjit s-o privesc.
E plină de seva divină
La care de mult jinduiesc;
Să fie ca ramul s-o țină
Căci aripi de doruri îmi cresc!
Aroma de lună mă-mbată
În pârgul cel pur îngeresc,
Beție cât noaptea de lată
Pe care-aș tot vrea s-o lungesc!
Fereastra și ea mă apasă
Pe ochiul cu care poftesc;
Vreau luna pe buza mea arsă
De pofte cu gust omenesc!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre poftă, poezii despre pace, poezii despre dor, poezii despre creștere sau poezii despre crengi
Impas
O pâclă fină de alb pur
Am peste sufletul în ceață;
Încerc, cu diamantul dur,
S-o tai, să mă agăț d-o ață.
Am gândul pânză de păiânjeni,
Sunt prins, lipit, în labirint;
Idei îmi zbat, înalt cât stânjeni,
N-am rațiune, sunt instinct.
Am corpul legii gravității;
Nu-l mai desprind, e-o supernovă...
Din simbol al eternității
Sunt o mocirlă, o mangrovă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre supernove, poezii despre suflet, poezii despre simbolistică, poezii despre legi, poezii despre instinct, poezii despre idei, poezii despre gânduri sau poezii despre diamante
Nepenthe
Cum m-am născut? De unde vin?
De ce-am venit? Voi a pleca din nou.
Cum aș putea învăța ceva, neștiind nimic?
Neexistând, am fost născut;
Voi fi iarăși ceea ce-am fost înainte de a fi;
Nimic și valorând nimic: neamul omenesc.
Totuși, apropie-te,
Oferă-mi licoarea din fântâna lui Dionysos,
Este singurul leac care poate vindeca
Bolile aduse de vrăjile ursitoarelor.
* Nepenthe - poțiune folosită în antichitate pentru a produce uitarea unei dureri sau a unui regret.
poezie de Autor antic necunoscut, Grecia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre uitare, poezii despre naștere, poezii despre medicină, poezii despre durere, poezii despre boală sau poezii despre antichitate
Antidotul luminii
Și rămășițele luminii
fac umbre pe pămînt.
Le sudează la un capăt de corpuri,
le lasă tîrîte de ele...
Daca se surpă corpul
se surpă și umbra.
Te poți desprinde de ea
cînd te înalți,
deși ați fost frați siamezi odată.
Ea rămîne o pată perfectă a formelor tale
ce-ți poartă îndepărtarea
pe pămînt.
Știi cînd ne vom vedea
umbrele pe cer
de aici... de jos?
Numai atunci cînd pe pămînt
vor încolți raze...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune sau poezii despre lumină
Chemare
Timpul nu-i de-ajuns,
Corpul nu vrea-n pat,
Iar privirea goală
Stă-n tavan pătrat.
Gândul nu-i ascuns,
Iar lumina-i scuză
Printr-un păr netuns
Ș-o minte confuză.
Mă încearcă absent
Un dor-reverie,
Ce strigă strident
Din tâmpla pustie...
Visul e acum
Încercare deșartă,
Iar dorințe postum
Eu le chem... dinspre artă.
poezie de Liviu Reti (20 martie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre dorințe sau poezii despre artă