Poezii despre copilarie fericita, pagina 10
Lăsați copilul să se joace
cât are copilărie.
Viața oricând îi poate face
tristeți, dintr-o bucurie.
catren de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie
Copilăria, perioada pașilor mărunți,
Într-o lume a jocului,
Într-un schimb de roluri,
Unde părinții devin copii,
Iar copiii-adulți.
Copilăria, perioada scrisului, cititului
A număratului, a socotitului,
A noțiunilor abstracte,
A cifrelor dezordonate,
Rupte dintr-o cruntă realitate.
Copilărie, perioada nesiguranței,
A lucrurilor confuze,
A întrebărilor fără răspuns,
În pofida unor circumstanțe difuze.
Copilărie, perioada nondiscernământului,
A noilor descoperiri, a necunoscutului,
Într-o lume lipsită de principii morale,
Unde nu există libertate de exprimare.
Prin ochii sinceri de copil,
Lumea e frumos schițată,
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul dosar
Fila unu
Declarație
pe
propria
copilărie
Că
niciun
copil
Nu-i
o
iluzie
pierdută
Din
start
poezie de Costel Zăgan din Firmamentul copilăriei (11 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bărbat fericit
Ești un bărbat fericit.
Uite, dintr-o dată te iubesc mai multe femei.
Dar mă întreb,
Ce ai face, dacă-ntr-o zi vom veni la tine
Și te vom întreba:
"Pe care-o alegi?"
Pe una, ai iubit-o-n copilărie,
Pe cealaltă, ai făcut-o femeie,
Cu una, vei avea un copil,
Iar cu mine împarți dragostea adevărată.
Să nu-ți treacă prin cap vreo fantezie
Cu haremuri și dansuri deochiate, că nu este posibil
Suntem prea inteligente ca să ne păcălești.
Eu n-am să-ți legăn copilul
Și nici n-am s-o privesc în ochi
Pe cea care-a țipat
Pentru prima dată-n brațele tale.
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntorc în copilărie
Mă-ntorc în copilărie mai des decât aș vrea,
Pe drumuri prăfuite mă prind iar de o stea...
Alerg fără de țintă pe străzi necunoscute,
Prin alte primăveri și alte ierni pierdute.
Mă-ntâmpină salcâmii cu ale lor cutume,
Cu flori ce-mi cad pe umeri, zburdalnic și nebune,
Nu sunt aceleași flori, dar parcă m-ar cunoaște
Și simt cum sub salcâm o altă zi se naște...
Pe drumul care duce spre firul mic de apă,
Simt pașii cum îmi zboară cu amintiri în talpă,
Iar când ating cu mâna apusul blând de soare,
Îmi pare că sunt veșnic în muta înserare...
Parfumuri mă-nconjoară venind din alte timpuri,
Îmi mângâie mirosul, se pierd în anotimpuri,
Iar când tarziu, în noapte, mă-mpiedic printre crengi,
Simt cum mă leagă timpul și-aștept să mă dezlegi...
poezie de Marilena Ion Cristea din O barcă de salvare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezbinare
O familie unită,
Înflorește,-i fericită,
Dacă este dezbinată,
Destrămării-i destinată.
poezie de George Budoi din Familia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (6 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și florile se sinucid
Te-ai pierdut copilărie
poetul parcă întreabă
nu mai ești fir-ar să fie
printre stelele din iarbă
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (11 octombrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua-mi este însorită,
Nu am stres și nici alean,
Ba, din contră,-s fericită,
C-am "întinerit" c-un an.
catren de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis I
Visez cu ochii deschiși
mergând
cu gândul la tine.
Mi-ar plăcea
să știu sigur
Ce ești,
Cât ești,
Că ești,
dar văd
că nu am să știu
Acestea
Niciodată.
De ce? mă întreb în gând, dar cu vocea ta.
De ce îți este frică?
Îmi este frică
în secunda unu
De mine,
[...] Citește tot
poezie de Monica Vrăbiuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie, poartă-mă...
copilărie,
poartă-mă prin acestă ploaie
și reîntoarce-mă în portul meu pustiu,
în acest gingaș cuib al visului
unde iluziile fără metafore
îmi deschid ferestrele
către toate culorile eternității.
încotro mă duci,
potecă de argint,
viperă târâtoare,
nu mă lasa în gări
cu miros de singurătate,
drumul meu spre casă
fă-l pășune uscată de dor.
lasă-mă sub fulgerul nopții
să simt mirosul aerului
și să străpung timpul
cu platforme astrale
până acolo unde dispar
profeți și profeții,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!