castel

Elefanţi în ploaie

Oare ce-l face pe-un om să zâmbească.... doi bătrâni ţinându-se de mână?
Norii luând diferite forme, un castel de nisip, faţa unui copil râzând – bălaie?

Prietenia, curcubeul... făcutul cu mână unui tren
Sau, pur şi simplu, vederea unor elefanţi jucându-se în ploaie?

poezie de Jim Yerman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duc

în spate o liră ster
lină mişcarea
cu grijă să n-o sparg
în şilingi
o car prin nisipul afânat
intrăm până la glezne într-un castel
e fără corzi
valorează douăzeci de vaci
sau douăzeci de oi în alt comitat
sunt păstorul cu dinţii de lup
care n-are portofel pentru lira lui
cea fără corzi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel

Vrăjitorii-şi trecură pe-aici pelerinele
Şi blesteme se-ncuiară în ziduri,
Bătrîne fantome îl spintecă iarăşi,
Cu ochi de salamandră,
Şi nu-şi lasă semnul pe dalele roşii –
Tălpi cu răbojuri de taină.

Şi iată, o iată cum crestele-i pier
În vitralii de criţă,
Taina castelul sporindu-şi,
Şi ning pretutindeni pădurile blînd
Şi sînt eu ninsoare şi linişte sînt.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă de viaţă

Mi-ai călcat sufletul
în picioare,
apoi l-ai împodobit cu flori
şi cuvinte de dragoste...
Nu aşa se face!
Nu aşa construieşti
un castel fermecat!
"Minunile cer sacrificii"!
Eu nu am puterea să văd
dincolo de zidurile
castelului...
Parfumul florilor nefericite
picură-ncet peste ochii mei...
Acum văd lumea!
Mi-e teamă de viaţă,
de cuvinte, de dragoste,
de tine...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un idiot este unul care clădeşte un castel în aer. Un nebun este unul care este gata să se mute în el, iar un psihiatru este acela care întotdeauna este gata să încaseze chiria.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea fără personalitate este mai degrabă un blestem decât un cadou. Chiar dacă arăţi bine, nu uita că elementul care face posibilă o conexiune reală între două persoane este personalitatea. Fără aceasta, frumuseţea este doar un castel de nisip care stă să se facă praf şi pulbere la primul val.

Pera Novacovici în Arta Seducţiei 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţ în vers

Despre rima cuvintelor şi silabele din ele
mă simt ca la mare când pândeam
un castel din nisip să-l calc în picioare.
Când mergeam cu apusul de mână
şi umpleam curtea de scoici
şi de eu.
Să te vezi simetric cu valul
cu calul
cu
pumnalul
Să te vezi simetric cu răsăritul
cu chinuitul
cu
Iubita
cu
Iubitul
Şi să vină iarna
Cu alb
Cu vers alb
Ca naşterea mea...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul îşi întinde aripile

Se sprijină unul pe celălalt.
E ca şi cum n-ar exista altă lume.
Ei îşi şoptesc unul celuilalt secretele.
Cuvinte frumoase pentru dragostea eternă.
În visele lor, se văd unul pe altul.
Din nou şi din nou, ei fug de realitate.
Ei visează la un astfel de loc.
În cazul în care se au doar unul pe altul,
Vor construi propriul lor castel,
Sperând că vor trăi împreună pentru totdeauna.

poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de spaţiu

de timp pentru iubirea mea
sleit intru în oglinda din camera
ascunsă pentru novici
într-un castel uitat de vrăjitori
îmi şterg palmele transpirate
de descântecele făcute
de babele desculţe ce au
călcâiele crăpate şi părul
alb şi rar
alb şi zbârlit
alb murdar
încă am roiuri de albine în ochi
şi încă sunt fericit
pentru că iubirea este o vrajă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada întrebării lui Parsifal

Cândva, într-o câmpie legendară,
un vechi castel de bronz tânjea sub prav.
Durerea-l bântuia ca o fanfară
pe dinăuntru şi pe dinafară,
căci Regele Pescar era bonav.
Pecinginea se lăfăia-n donjoane.
Puia şopârle purpura-n postav.
Ogivele cădeau peste balcoane,
şi pragurile licăreau broboane,
căci Regele Pescar era bolnav.
Osânda lui plutea peste ogoare.

....

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!