cartier

Alcătuirea unei flori

Toată lumea vreau s-o ştie,
Pe Doamna de Biologie.
Ce ar vrea să îşi declare
Nemurirea dintr-o floare.

Să-i numesc câte sepale,
Şi petale,
Androceu,
Gineceu,
Are o floare.

Mă dusei la Florărie,
Norocul nu fu să fie!
Doamne, Ia-mă, ce menire -
Cătai şi prin Cimitire,

Iarna nu are stamine!
Voi aştepta până mâine
Să caut prin cartier,
Să găsesc un braconier

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea întreagă

Aici încă o dată, buzele neuitate, unic şi asemenea vouă.
Am stăruit în apropierea fericirii şi în măruntaiele suferinţei.
Am străbătut marea.
Am cunoscut multe locuri, am văzut o femeie şi vreo doi-trei bărbaţi.
Am iubit o fată mîndră şi albă de o linişte hispanică.
Am văzut un cartier nesfîrşit unde se împlineşte o nesătulă nemurire de asfinţituri.
Am savurat multe cuvinte.
Am convingerea nestrămutată că asta e tot şi că nu voi mai vedea şi nici nu voi mai săvîrşi lucruri noi.
Cred că zilele şi nopţile mele sînt egale în sărăcie şi în bogăţie cu cele ale lui Dumnezeu şi cu cele ale tuturor oamenilor.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara cea blondă, Maria Stoica, ajunsese şi ea acasă de ceva timp. Ea locuia tot la bloc, într-un apartament cu cinci camere, situat la etajul doi. Blocul se afla nu în zona centrală a oraşului, ci într-un cartier mai mărginaş al Craiovei, deşi nu în direcţia Institutului, dar asta n-o deranjase deloc, cu nimic, pe blonda cea micuţă. Ea ajunsese devreme acasă. La uşă îi răspunsese mama ei, Eleonora Stoica. Maria intrase rapid, închizând uşa cât mai repede, pentru ca cele câteva animale să rămână în casă: doi dulăi, cinci pisici, un iepuraş alb şi un papagal; atâtea se aflau în acel moment pe holul apartamentului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La braţ cu luna

Am fost prin parcul cu alei întunecate
Plimbându-mă printr-o ceaţă neagră,
Vedeam bănci murdare... şi ciudat de rupte
Număram secundele ceasului din urmă.

Am fost şi-n dughene să-mi beau minţile,
Un cocktail de zile proaste şi alcool
La o masă-ntunecată după colţ
Ciocneam cu propria moarte.

Am fost şi pe la tine, aseară, iubito,
Undeva departe, într-un cartier mizer,
Te uitai străină şi pierdută,
Ca o ran-adâncă, ultimul blestem!

Am fost şi-n propiul cimitir, la braţ cu luna,
Alai nefiresc, regrete şi visuri
Doar frunze uscate şi-acorduri... Chopin
Am fost, iubito!

poezie de Iulian Ciornei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruce: Spune-mi mamaie, de ce să faci cel mai mare biscuit din Buffalo?
Mama Kowolski: Păi, domnul de la Protecţia Consumatorului spune că a găsit excremente de şoarece în preparatele noastre, dar eu am zis că nu, că erau fulgi mari de ciocolată dar el ne-a închis magazinul. Aşa că am făcut curăţenie si am făcut un biscuit mare să aducem clienţii înapoi.
Bruce: Hai să mai încercăm o dată, bine? (Dublă nouă.) Spune-mi, mamaie, de ce să faci cel mai mare biscuit din Buffalo?
Mama Kowolski: Ca să fie fericiţi copiii din cartier?
Bruce: Şi nu e minunat să vezi zâmbetul de pe feţişoarele lor?
Vol Kowolski: Lucrez în spate. Nu văd niciun zâmbet.

replici din filmul artistic Dumnezeu pentru o zi
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat!

Cin' mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înţeles că sunt om serios,
Dar cine le-a citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
Că sunt, şi pe deasupra, încă foarte....

Şi nu-mi permit, io care-s consacrat,
La birt recunoscut, în cartier,
De-o lume rafinată şi cu fler,
Să calc pe al meu nobil caracter
Venind, aiurea-n târg, c-un plagiat...

S-o fi-ntâmplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo frază, vreun catren,-două sau trei,
Căci, muza, când mă prinde în condei
Şi-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
N-am timp să copiez vr'un ramolit...

Aşa că, observaţi, io-s plagiat!
‘nainte chiar să scriu poemu-acel,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe stradă

cade jos şi o ridică, e felie.
salam, parizer sau ce o fi.
se uită speriată, o şterge usor,
de bluza murdară, slinită,
pe stradă e greu, nu-i uşor.
suviţe rebele de păr, este albită,
slăbită, pe trotuare de mare cartier.
cândva a fost şi ea curată.
avea şi o măicuţă şi fraţi şi surori
de copii uitată, uitată de lume,
se îndoaie şi zice: pământ să mă înghită,
că sunt... sunt tare necăjită.
uitată în viaţă de timp şi de vremuri,
vor veni şi mari ierni.
Doamne, iarna fă-o primăvară,
să trec din astă lume,
din stradă şi trotuar în casă şi căldură,
să mor şi eu batrână, dar în căldură,
că tare, tare mie de greu.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi pe Terra

E Terra-n fiecare zi,
Găzduitoare casă,
Naivelor zburdălnicii,
Dar Terrei nici că-i pasă...

Puştani cu feţe de copii,
Şi trupuri tatuate,
Încearcă ierburi fistichii,
Din curiozitate...

Sub sutele de decibeli,
Prin discoteci tixite,
Deşală băieţandri cheli,
Fetiţe ameţite...

Femei cu bustul neglijent,
Şi roşu pe la gură,
Tânjesc să pice vre-un client,
Pe drumuri de centură...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ameţitoare hotărâre

Mă iau de azi de băutură
C-am mai avut de obicei;
Să am mirosul spirt de gură,
Prieteni mulţi, multe idei.

Aşa-m şi locul la tribună;
Pot să vorbesc tot fără şir
Şi de greşesc ţuica-i nebună,
Iar de mă pierd tot nu-i vreun fir.

E mereu rost de veselie
Că orice glumă-i ca o perlă;
Accident... e-o psihopatie
Şi de-i omor tot scapi de gherlă.

Nici de muncit nu e nevoie
Că oricum nimeni nu te ia;
De-i luni, marţi, miercurea, o joie
Şi vinerea-s... tot sâmbăta.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoetic

mi-aş fi dorit să mă nasc într-o cârciumă
aş fi strigat încă un rând
făceam cinste
plecam pe trei cărări
luam viaţa în piept mai de dimineaţă
înainte de cântatul cocoşilor
atunci când sclipesc şinele tramvaiului
iar tu nu mai ştii dacă e bine să păşeşti între ele
până la primul stop

am plimbat viaţa printre riduri ca un ghid
m-am rupt în bucăţ
am dat şpagă insomniilor
uneori am închiriat o femeie
blondă brunetă roşcată
dimineaţa plângeam ca un prost
abia după aceea beam cafeaua
pahar de plastic
butic de cartier

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru (24 mai 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!