cand te afli cu capul in nori

Rondelul primăverii timide

Stă soarele întemniţat de după nori,
Primăvara e tăcută şi timidă,
Răzbate greu, adună calzii ei fiori,
Din nou îmbracă frumoasa ei hlamidă.

Vântul turbat ciopleşte-n plopii plângători,
Mişcă-n ultim zvâcnet iarna rea, perfidă,
Stă soarele întemniţat de după nori,
Primăvara e tăcută şi timidă.

Întârziaţi de frig, boboci nerăbdători
Se-ntrec în zâmbet petale să-şi deschidă,
O albinuţă prin preajmă se perindă,
Teamă n-are de bruma ce-a muşcat în zori,

Stă soarele întemniţat de după nori...

rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie

Eu sunt un om care face rime, nu un poet,
Citeşte-mi o poezie şi-o să afli asta concret.
Nu va trebui să te prefaci că-înţelegi ce scriu,
Toate-s clare ca lumina zilei, ca cerul străveziu.
Nimic ezoteric, echivoc sau ascuns prin unghere,
Doar ceva uşor de citit când eşti singur la o bere.

poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Influenţe

tăcerea se curmă în sunet de harpă
timpul prieten îmi face surprize
raza speranţei tremură pe pleoapă
călătoreşte-n lume fără vize.

vântul dansează cu arbori o sambă
munţi de vise stau cu capul în nori
melodia zilei alunecă spre gambă
torente de plăceri multiplică fiori.

sunt tendinţe ce mă influenţează
să-mi tatuez pe suflet stele fluturi flori
în căldura inimii un înger stă de pază
mă umple de lumină şi candori.

sunt muzici dansante ce mă extaziază
magnifice tărâmuri mă-ncarcă cu splendori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homarul povesteşte

despre bătrânul jo care vâslea
când dormea pe râul chinuit
de iarba care creşte febra
şi
şi
mesteca un nap stricat
dădea din cleşti într-un mod original
l-a întâlnit pe jos când erau tineri
jucau banii la ruletă într-un cazinou
în
în
tasmania australiană suptă de oboseală
au fugit cu banii furaţi
şi
şi au stat la un foc cu omul de piatră
care a adormit primul
jo se temea că e o capcană
auzise de faptele acestui om
crăpa capul cu toporul
te agăţa de-un copac

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

surâsul tău
arc întins între două ţarmuri
e asemenea unui şarpe cenuşiu
vântul duce glasul marinarilor
cursa nu se încheie niciodată
ca şi cum ne plimbăm în cerc
navingând spre nord
întrebând despre timpul probabil...

marea se întunecă
timpul e văzduh fără formă
şi fără culoare
numai meditaţie sub razele soarelui
transparenţă...

întorc capul uitându-mă peste distanţe
desenez în aer ideograma
celui mai simplu te iubesc
un albastru firesc
ce dispare încet

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

A coborât

cerul pe pământ
sau a urcat
pământul la cer?
cu capul în nori
îngerii s-au îngrijorat
şi s-au întrebat:
să ajungă pe pământ?
să ajungă îngeri decăzuţi?
sau să rămână acolo
fiecare are o fişă de pontaj
moartea nu citeşte ziarul
ea îşi face de cap
şi lazăr a fost ajutat de ei
s-a întors la viaţă
a coborât cerul pe pământ
sau au urcat pământul la cer?
cu lanţuri elevatoare
bucată cu bucată
îl duc în alte lumi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Light

aveam soare în păr şi nori în sandale
cu fruntea lipită de cer
dansam discret cu gândul la tine
gândul ţinea ritmul
eu făceam valuri cu Luna

aveam soare în păr şi nori în sandale
m-am scuturat
şi s-au împrăştiat

care-ncotro

poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru în pieptul dorului

Câinele rău este negru în cerul gurii,
Stelele sunt lătrate până în cerul cerului...

Dumnezeu vrea să se convingă
Dacă cerul este negru în întregul lui

Şi tu îmi spui că merg cu capul în nori
Şi mă mai întrebi: de dragul cui?

Stelele cad ploaie în poezia mea
Şi-i fac din (şi prin) lumină gurgui!

Câinele rău, negru în cerul gurii,
Latră pe litere în pieptul dorului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să mai spun?

Ce să mai spun când viaţa e frumoasă,
Când inima iubirii o ţin în zbor ades,
Când tu eşti muza din rime, luminoasă
Şi vieţii mele cu zâmbete dai ghes?

Ce să mai spun când vise împlinesc
La pieptul tău fierbinte cu miros de flori,
Când ştiu că-n puful vieţii cu tine locuiesc
Sub cerul de rugină cu stele-n loc de nori?

Ce să mai spun când ştii că port în piept
Inima-ţi de aur cu fericirea-n picuri
De zâmbete şi rouă-n profilul de poet?
Pe care l-ai pictat în irişi, să mă bucuri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când te doare...

Să spun atunci când peste oameni este frig şi plouă,
Că EL te-ascultă şi te vede...
Şi ţi-ar fi dat comoara în Viaţa cea nouă
De-ai fi avut un suflet care se încrede.

Să spun şi-atunci când peste oameni este ger şi ninge,
Că poţi iertarea să o ai...
Iar trupul tău zdrobit nu se va stinge
Purtându-ţi sufletul acasă, în Rai.

Să spun şi-acum când peste oameni este soare,
Avem lumină în inimi şi în case...
Dureri şi lacrimi aduc aşa splendoare
Ca noi să facem temple luminoase.

Dar să mai spun şi-atunci când tu suspini şi doare...
Te afli pe o cale, într-un ceas... şi sună;
El sună a binecuvântare
Căci negreşit te-aşteaptă o Cunună.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!