biserica neagra

Far în noapte

Cerul e o sferă neagră,
marea un disc întunecat.

Farul îşi trimite de pe coastă
aripile de lumină.

Rotindu-se fără contenire,
pe cine caută oare,

când inima mea pieritoare
nu mai este în piept?

Iată, stânca neagră
unde-i înlănţuită.

O cioară scobeşte continuu,
dar demult nu mai curge sânge.

poezie de Alfonsina Storni, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

noaptea musteşte peste întregul Braşov.
pe Republicii trec indivizi schimonosiţi de băutură
asiatici cu camere foto
familii întregi gălăgioase
şi betegi intrinseci cu nevoi minore,
purtând vag în minte
un fel de pomelnic
cu persoanele care obişnuiau să-i cunoască.
terase de-a lungul străzii
cu umbrele ţinând la adăpost dialogul măştilor extatice
şi din capătul străzii un strigăt abia desluşit,
venind dintr-o clădire gotică impunătoare.
Biserica Neagră este închisă.
înăuntru, o mână prinsă de una dintre canapele,
urmată de un corp convulsiv
şi o mulţime de sfinţi în jur,
pârliţi de strigătul bărbatului
ce e pe cale să nască
un liliac auriu

poezie de Răzvan George Mirică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea

Munţii răpitori se înfig
în cerul verde cenuşiu, vânătorii blânzi
cară acasă vulpea. Pasărea neagră
se roteşte deasupra oraşului alb.
Bătrânii se încălzesc lângă foc,
pe cei tineri îi încintă gheaţa. Hokey-ul
concurează cu dragostea, biserica
doarme sub plapuma iernii.
Pieter Bruegel stă lângă mine
- cu vîrful pensulei- (ca un cioc de pasăre)
arată spre fortăreaţa mistică - mănăstirea -
înconjurată de stânci, troiene de zăpadă,
indiferenţa oamenilor, entuziasmul duhurilor.
În turn, la fereastră, aplecat deasupra Bibliei
stă un călugăr. Este tânăr, capabil,
îndrăgostit. Îi invidiază pe vânători,
pe pictori, pe patinatori. Vrea să se întoarcă
la viaţă - scrie "Întoarcerea".

poezie de Wojciech Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi neagră un străin cu totul şi cu totul necunoscut

într-o zi neagră un străin cu totul şi cu totul necunoscut
mi-a bătut la uşă alungând iadul din mine –

eu n-aveam acces la iertare pentru că
el era (cum s-a dovedit de-altfel) sinele meu

– dar acum eu şi acel duşman suntem
pentru eternitate unul prietenul celuilalt.

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găurile negre nu sunt atât de negre pe cât sunt descrise. Ele nu sunt închisori eterne, aşa cum se credea odată. Lucrurile pot ieşi dintr-o gaură neagră atât în afara sa, cât şi, probabil, într-un alt univers. Aşadar, dacă eşti într-o gaură neagră, nu te resemna, fiindcă întotdeauna există o cale de ieşire din ea.

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de septembrie

Se crapă sineala pe contururi de creastă,
Pictura e verde şi neagră şi-albastră.
Se tânguie-n ceruri o culoare nefastă.

Dar soarele sparge al cerului tot;
Se-ascund constelaţii sub măşti de tarot,
Iar nimbul se-ntinde în roşu potop.

Un ochi ruginit de soare apune,
De nor prigonit, sub cer de tăciune,
Şi vântul şi ploaia răsună-n răpciune.

Tăcut este cerul ca o neagră păşune.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

În magazine se găseşte numai cremă maro pentru încălţăminte. Cea neagră se vinde preferenţial (constatarea era valabilă înainte de Revoluţie). Unei gestionare de la raion

Fata asta şugubeaţă
Şi, din fire, cam vicleană,
Dă crema maro "pe faţă",
Iar cea neagră "pe sprânceană".

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul de turmă

Când puritate se doreşte,
Excluzi şi vicii şi hoţie,
Şi mafioţi şi silnicie,
De oaia neagră se vorbeşte
E drept că se mai nimereşte
Câte-o tărcată fumurie,
Ce are pete albe-o mie
Sau negre, cum le moşteneşte
Diversitatea n-are "normă"
Nici pe la oameni, la oiţe,
Căci lumea nu e uniformă,
Se-ncurcă-adesea multe iţe,
Dar supărarea nu se curmă,
Când neagră e întreaga turmă!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica este laboratorul învierii.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dumnezeu iar îl lăsăm Singur

cumva coborât din avionul divin
cu mască de protecţie
şi soluţii de dezinfectare
la ceva distanţă de lume
ştergându-şi fruntea de broboane
suspect

Dumnezeu bate la fiecare uşă
nimeni nu-i răspunde de teamă
de picior străin

din biserică în biserică umblă
nimeni în întâmpinare

e linişte de moarte

chiar şi albinele şi-au încetat activitatea
viaţa nu ne va mai fi dulce

un vânt mai rebel

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!