augustin

Condiţia poetului

Cât de străin e totuşi poetul,
Iar vorba lui e vânt şi renunţare,
Arar e numai el şi exegetul,
Iar intre ei o simplă pronunţare.

E greu să îţi asumi umil tăcerea,
Dar şi mai greu sa vezi cât eşti de singur,
Viaţa petrecută cu vederea,
Spre un postum livresc dar şi nesigur.

N-ai cui să spui, n-ai ce să spui,
Că nu-s pereţii cu auzuri fine,
Nici stâncile n-am minţile în cui,
Şi versul pare scris în limbi străine.

Tristeţea-i laitmotivul permanent,
Poetul este umbră de-ndoială,
Un genuin cu morbul recurent,
Al vorbelor rostite cu sfială.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Se-aprind rând pe rând felinare de seară,
Şi-amurgul mai plânge lumini delicat,
Şi ţiuie-a greieri ca ultima oară,
Romanţă de taină şi gând nechemat.

Doar eu şi amurgul, acum faţă-n faţă,
La sfat, ochi în ochi, amândoi ne vorbim,
Ne spunem de toate, de moarte şi viaţă,
De bune şi rele şi-ndrăznim să zâmbim.

Mă-nvălui cu el şi se-nvăluie-n mine,
Ne ţinem de cald unu-ntr-altul băgaţi,
Că-n noaptea ce vine nu-i chip de mai bine,
Iar timpul ne-ngăduie şi ne face uitaţi.

Şi-aşteptăm ca in zori s-auzim simfonia,
Ce mierla o cântă doar pentru noi,
Şi-n umbrele nopţii să simtim bucuria,
Efemeră simţirea, efemeri amândoi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincopă voluntară

Mă izbăvesc, te izbăveşti,
Din timpul nostru pe planetă,
Eu nu mai pot, tu nu mai vrei
Şi nu e loc de vreo anchetă.

Doar doi străini, doi riverani,
Am dezlegat brusc câinii iernii,
S-alerge nopţile spre zi,
Ogari de crivăţ spre vecernii.

Cât de străini, cât de opaci
Şi ce iubire se prăvale,
Noi doi copii tot mai săraci,
Orbiţi de ger, lipsiţi de cale.

Tu nu mai vrei, eu nu mai pot,
E vremea marilor exoduri,
Nu mai există antidot,
Sincopelor migrând spre corduri.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeule!

Cât de nemuritor eşti zeule?
Şi de ce napăstuiesti rapsozii?
Cui îi va păsa zeule, de moarte şi nemoarte
când oamenii nu vor mai fi?
Cine... va mai şti numele tău?
Le va păsa gâzelor, peştilor, păsărilor
de puterea ta?
De fulgere
de moarte
de furtuni şi lumina zilei?
Când omul va pieri ca o ofrandă
cine Îţi va pomeni numele
în temple, mituri, cântări?

Pe cine vei îngrozi
şi cine îti va cere îndurare
când nebunia va şterge urma închinării?

Îndură-te dumneata, dioiule
cum şi noi ne îndurăm cu iubire

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urma

Mi-e sufletul ca marea ce-adesea impresoara
o urma nevazuta de nimeni in nisip.
E oare talpa celui care-a trecut aseara?
Sau numai prevestirea, prezenta fara chip
a unui zeu ce-asteapta sa se-ntrupeze? Cine-i
atat de bland si tainic sub vantul miscator,
si-n stare sa imprime la ceasul grav al cinei
imaginea inversa a fetei tuturor?
Ma cuibaresc ca valul in ea, ma strang, ma-nghesui,
ma las sorbit ca spuma de-un element poros
si modelez in soare o clipa intelesu-i
secret, spurcat de pasari si talmacit pe dos.
Innebunit de luna, orbit de suflul marii,
pescarul iese palid din vuietul verzui.
O, negativ al lumii, tipar al intamplarii,
cum semeni tu cu urma ce-o-nscrie talpa lui...

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place!

Nu-mi place poezia-n stil cazon,
Ca schija de obtuz şi de grenade,
Un inutil şi chinuit zorzon,
De imortele printre palisade!

Nu-mi plac nemuritorii îmbătaţi,
De drogul delirant şi fără noimă,
Al vorbelor de tâmpi neterminaţi,
Ce rătăcesc fără motiv prin doină!

Mă enervează criticii perverşi,
Ce stau la umbra cronicilor false,
Ca intr-o supă de limacşi imerşi,
Prin tomuri terne cu parfum de gioarse.

Nu-mi place vedetismul intrinsec,
Cu premii literare redundante,
Ce-l flutură pe facebook vreun zevzec,
În ierarhii hilare, discrepante!

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictisiţi de poezie

Am stat aici printre voi,
şi n-aţi ştiut,
sau n-aţi putut.
Pe cine să cerţi?
orbii, nepricepuţii, armele şi bagajele mercenarilor,
sau visul poetului.

De unde să ştie, ei plictisiţii, ce este poezia?
când n-au scris vreun poem
când nu ştiu cum se face
cum se trăieşte
cum inundă şi cotropeşte
cum sfinţeşte.

Ei sunt doar nişte bieţi critici!
Cu simţul estetic te naşti,
şcolile şi anturajele te duc,
departe de poezie,
de esenţă, de frumos.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra celor nevăzuţi

Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulţi voi rămâne
tot nevăzut.
Precum şi voi mie.
Precum în cer, aşa şi pe Pământ!

Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Ştii, eu sunt cometa, mă rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Aşa... şi?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Aşa... şi?

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem

Suntem indivizi, ne mai dividem,
Nici sclavi, nici îngeri, suntem bim-bem,
Ne mai gândim la moarte sau la carte,
Dar toate-s vechi şi cam deşarte,
O morţişoară, viişoară,
O draga mea boleşniţă,
Un şvarţ, un şniţel, veşniţă,
Vrei să spui, vere, nene Niţă,
Hai, las-o baltă, chiseliţă,
Că Sf. Augustin, vezi bine,
Închise ochiul de ruşine,
Grav e Tolstoi, dar şi mai gravă
Este privirea noastră oarbă,
Nici Durer nu e mai prejos,
Îl doare undeva, în dos,
E clar, totuna-i să fii viu,
Ori meditând într-un sicriu,
Nu plânge drag hipopotam,
Îmi eşti prieten, asta am,
Tot lunecând în paradox,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa copilăriei

Trec maşini,
nu se mai opresc,
peste casa noastră, mamă,
şi trec tramvaie deasupra,
la kilometrul zero, în Valea Vlăicii
şi este un huruit ca de căruţe grăbind spre târg,
de nu se mai aude glasul lăptăresei,
-Laptele doamnă!
-Auzi, lăptăreasa, mamă?!

Trec şi eu uneori,
pe acel pasaj blestemat,
peste casa noastră mamă,
peste patul meu de copil,
repede, să nu calc şi amintirile
şi tot ce se estompase
vine fulgerând,
cu pantograful tramvaiului.
Nici lătratul lui Ţuţu,
nu mai poate opri apocalipsa.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!