Toate rezultatele despre amalgam, pagina 10
Învață-mă să rostesc!
La început era Cuvântul
Și Cuvântul era la Dumnezeu
Și Dumnezeu era Cuvântul.
Fatidic, simplu, mare adevăr,
Pe care oamenii nici acum nu-l înțeleg.
Dar Cuvântul era însuși Creatorul!
Cum aș putea eu, parte dintr-o consoană,
Un sunet încă nedeslușit,
O adiere dintr-o literă scrisă cu sânge,
O slovă neterminată pe-un caiet de dictando
Să fiu cuvântul, cuvântul care zidește?
Cum aș putea să m-adun,
Decât în rugăciune adâncă,
Să țin cerul de torți
Și să-l implor pe Ziditor:
Doamne, dă-mi sunetul care-mi lipsește,
Dă-mi fiorul care m-ar preschimba,
Dă-mi jumătatea mea de slovă,
Fă-mă o literă întreagă!
Doamne, te rog, preschimbă-mă,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar noi doi și nimic altceva
să deschizi o ușă
e ca și cum ai trage aer în piept
doi oameni pe un peron
tu
cu pumnii încleștați
eu
căutând să te fac să zâmbești
uităm pentru o clipă
tot
și parcă
pe undeva lași să se vadă
un surâs
crispare?
ori
înainte de toate
cum răsare soarele
printre privirile noastre
[...] Citește tot
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog nu-mi lua iubirea! Chiar de s-ar strivi sub greutatea orgoliilor mute toate rasăriturile, chiar de s-ar spune în șoaptă adevăruri închipuite. Nu vreau să-mi fie sfârșit lent și anevoios această lipsă a iubirii nemărginită. Să-mi rămână rugăciuni calde, înălțate din suflet păgân până la usile cerului și câteodată, cu îngăduință, pe gene de văzduh albastru să-mi reazăm visurile firave.
Te rog nu-mi lua iubirea! Ca nu cumva însetat de nevoi primordiale să rămân un biet hoinar în această tragică aglomerație. N-am vreme. Ia cu tine bogățiile, pizma, trufia și nemultumirile. Îngroapă-le cu înțelepciune departe unde n-ajung nici măcar gândurile nestăvilite. Altfel ne vor cotropi fară regret fiecare acces tardiv de bunătate.
Te rog nu-mi lua iubirea! Mai cu seamă când nu sunt vrednică de veșnicia ei în acest amalgam de ispite. Și dacă plâng și sunt furioasă iartă-mă! Poate din mila aceasta nemăsurată o să învăt la rându-mi meștesugul iertării, fără pic de reminescențe.
Te rog lasă-mi iubirea! Dacă vrei îți promit c-am s-o dăruiesc neoprit pentru vindecare. Până rămân pustie, săracă și fericită. Ne-am împărțit! Și noi știm, în lumina tainelor noastre că tocmai iubirea aceasta dăruită ne înalță până dincolo de efemer..
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Normalul anormal
Se vede lumea strâmbă, ca prin lentile sparte,
Anapoda e totul și toate deformate.
Normal e doar ce este șocant și anormal,
Tot ce e rău se ia acum drept ideal
Și-atâtea fapte-amare ce eu le-am perceput
Ca imorale acte în vremi de început,
Acum le-așază unii în zona de normal,
Alcătuind bagajul pentru alt Cod Moral.
Din mlaștină de vorbe ei fac "cetăți frumoase",
Mă doare până când și măduva din oase.
Și lanțuri mari de lacrimi îmi zornăie profund,
Din piept îmi iese urlet și nu pot să-l ascund.
Peltici mă-mpung prea des cu vorbe sâsâite,
Cu fraze care au ideile sleite,
Ce n-au perdea, nici formă, nici dram de conținut,
Duhnind îngrozitor, ca aerul stătut.
Amestecul acesta de neuroni schilozi,
Ce locuiește-n minte la astfel de nerozi,
E-un amalgam scârbos de neuroni infirmi;
Să nu îl mai privim indiferenți, senini!
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta-n... prima zi
Rânduri trec huind pe stradă,
Nu-i mireasă, doar alai.
Vor să bei- nu să le dai...
Țipă toți și fac paradă.
Nunta e cu o zi înainte,
Doar la țară, nu-n oraș.
Toți transpiră, îs scoși din minte;
Cântă, sar... n-au ceteraș.
Toți sunt în cămeșe albe,
Pantaloni închiși, pe soare...
Beau din sticle, că n-au halbe
Și-o tot țin într-o urare.
Sunt slinoși, cu fețe roșii,
Transpirați și răgușiți,
Păru-au creste cum cocoșii...
De alcool sunt năpădiți.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă neîmpărțită
Niciodată nu privește și spre glie și spre Slavă
Inima neîmpărțită nu va deveni epavă
Ținta ei nu e tenebra ce se-așterne-n locuri joase
Ci în zări nemărginite din ținuturi luminoase.
Nu ia apă din izvoare tulburate de noroaie
Și nu se adăpostește într-un cort clădit din paie
Iar când vine vreun necaz nu se duce-n altă parte
Unde-ar fi manifestarea, grea, a stărilor deșarte.
La propunerea lansată să mai guste elixirul
(Când cu multă eleganță i s-a arătat potirul)
Fermitatea nu-i slăbește, nu se lasă înșelată,
De la lume nu acceptă niciun sfat și nicio plată.
Ființa-n care locuiește credincioasă se numește
Inima neîmpărțită și-n necazuri mulțumește
Iar când sare-n ajutor o face cu pasiune
Nu se trage înapoi de la cânt și rugăciune.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recreația
deodată zgomot infernal -
amalgam de sunete stridente de zgâriau
epiderma zidurilor.
tăcerile se rupeau și se prăbușeau
nemilos peste ghete.
o anarhie de sunete trecea, timpul își juca dezacordul grăbit.
diftongii se striveau sub secunda tăcută marmură
ca apoi alți diftongi să reapară mai gravi, mai deși și decisivi;
mai rebeli, fulgerare imitând.
și niciun foșnet de meditații nu era pentru asta.
așa că o sonorizare de curte tot accelera și dezaccelera
dar toate apar în timp și pier, toate-s trecătoare
de-om vrea, de n-om vrea.
eu împingeam mari bolovani de absolute
de lăsam dâră consistentă prin aria școlii.
prin inecuații dădeam de încrucișarea zâmbetului ei
dar asta e o poveste, alta.
de exponențiala fericirii nici nu vorbesc
mi-e era neagră teamă și atunci
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amalgam
vin de la spital
mama a fost operată dimineață
îmi tremură picioarele
îmi vine să vărs
în fața ochilor
doar tărgi și seringi
aparate complicate și oameni incompleți
mama e mai ușoară cu câteva pietre
când m-a văzut în ușă
mi s-a părut
că mă năștea din nou
pe chipul ei
durerea și toată lumina vieții
se chinuia să râdă
un domn și el incomplet i-a spus că e frumoasă
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amalgam
vin de la spital
mama a fost operată dimineață
îmi tremură picioarele
îmi vine să vărs
în fața ochilor
doar tărgi și seringi
aparate complicate și oameni incompleți
mama e mai ușoară cu câteva pietre
când m-a văzut în ușă
mi s-a părut
că mă năștea din nou
pe chipul ei
durerea și toată lumina vieții
se chinuia să râdă
un domn și el incomplet i-a spus că e frumoasă
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaudeamus igitur
La sfârșit de "teenage" și început de matur,
Am în nări trupu-mi tânăr, zbor îmi e destinat.
De aripi n-am, nu mă plâng, vreau să am al meu tur;
La speranță de amor... și un liceu terminat.
Sunt răscruce de suflet... Să învăț, promovez
"Alma parens", dorită mult mai mult de părinți?
Sau să mor după o fată, cui mă închin, delirez,
Și nu trece pe strada-mi, chiar de-o vreau, scos din minți?!
Repetam în neștire, la materii cerute...
Nicio frază n-avea cel mai mic înțeles.
Zile, nopți, ore, clipe, câștigam în pierdute...
Mă rugam către soartă; eu să fiu cel ales!
Toată lauda mamei n-a servit la nimic.
Nu știa cât de-adânc mă cufund în lectură...
N-am luat primul examen, rezultatu-a fost mic;
"Nesimțiți... ce-au dat note! Nu cunosc ce-i cultură!"
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!