Toate rezultatele despre Privind soarele ïżœn fata, pagina 10
Dar cum s-ar putea să te uiți la ceva, lăsându-ți deoparte eul? Ai cui sunt ochii care privesc? De obicei se crede că eul e cineva care se ivește în proprii ochi ca în pervazul unei ferestre, privind lumea ce se așterne în întreaga ei vastitate aici în fața lui.
Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp liber
Ce-i viața, dacăîntre cristelniță și țintirim,
Nu avem timp să stăm și să privim?
N-avem timp o oră sub ramurile verzi
Să stăm privind lipsiți de griji - ca vaca din cirezi.
N-avem timp să vedem când trecem prin păduri
Cum veverițe-ascund alunele sub muri.
Nu-i timp să vedem ziua, trecând pe lângă ele,
Râuri pline de scântei, ca nopțile de stele.
N-avem timp să-napoiem surâsul dimineții,
Și să privim coapsele și dansul Frumuseții.
N-avem timp să așteptam, privind a buzelor dulceață,
Cum se-ntinde surâsul pornit din ochi pe-ntrega față.
Ce fel de viață-între cristelniță și țintirim
Ducem noi care n-avem timp să stăm și să privim?
poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Soarele se va transforma într-o gigantă roșie, oamenii vor vedea negru în fața ochilor! Situația va deveni albastră și, atunci când pârjolul va cuprinde încet și inexorabil micuța noastră planetă, oamenii se vor îngălbeni la față de spaimă! Va fi rău atunci, dar vestea bună e că mai e destulă vreme de viață bună pe Pământ, dacă nu cumva locuitorii săi vor decide altfel...
Mihail Mataringa (6 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de apus
Pe costișa unui deal
Tinerii priveau spre lac,
Tânărul era Maikal,
Locuia-ntr-un sat sărac.
Lângă bojdeuca lui
Venea fata la apus,
De la munca câmpului
Și Maikăl era răpus.
Fericiți, când se-ntâlneau,
Ochii sfredeleau sfială,
Veseli, la piept se strângeau
Și uitau de oboseală.
Așteptau cu-nfrigurare
Ca soarele să se culce,
Și pe blânda înserare
S-o sărute cât mai dulce.
Maikăl tremura de spaimă,
Fata tremura sfioasă,
Noaptea le va duce faimă:
De mâine va fi mireasă.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un car cu boi
Trecea prin colbul ostenit
Un car cu boi întors din mit
Și soarele în nemișcare
Se lăfăia pe bolți de mare.
De-a lungul drumului zăceau
În spice, boabe ce fierbeau,
Iar din înaltul necuprins
Se auzea un tril aprins.
Din arșiți, leneș se rupea
O ciocârlie și-nfrunta,
Privind din crucea cerului,
Mat, galben, dansul paiului.
Țăranul câmpul și-l privea;
Auzul holda-i încânta.
Pictat pe pânze-atemporale,
Un car cu boi trecea agale...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele
deschid fereastra catre
maine
soarele navaleste
cainii tacerii imi musca
gandul
smulg clipe din
trupul timpului si
le ingrop in pumni
planuiesc sa
sau mai bine
imi fac planuri din
cioburi de vise
alerg catre maine
desculta
cand soarele navaleste.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strașnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele. Doar atât! Soarele! Și să-l pun la sărat, poate ține mai mult.
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o dată iubita...
Dintr-o dată iubita amețită mi-a apărut la ușă.
A băut o cupa cu vin rubiniu și a stat lângă mine.
Privind și cuprinzând buclele ei
Fața mea a devenit toată ochi, iar ochii mei întru totul mâini.
poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și Soarele
trece soarele spații
ca o luntre pe ape
și își scutură grații
pe-ale tale pleoape
s-îți sărută retina
cu manunchiuri de raze
și îți mângâie mâna
cu iluzii de fraze
trece soarele vreme
printre stări relative
și făptura lui geme
ca o pânză-n stative
că privirea ta rece
care știe ce știe
ca particula trece
din lumina-n pustie...
poezie de Iurie Osoianu (14 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele vrăjitor
Ghiocelul nu-i o floare,
Ci... un fulg de nea pe care
Soarele l-a tot vrăjit
Până fulgul... a-nflorit!
poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!