Epigrame despre Drum de viata alb, pagina 10

A fost odată, nu acum,
O pungă cu argiţi, pe-un drum,
Iar lângă ea, pornind s-o-nceapă,
Un norocos ajuns. (În ţeapă)

Ce falnic stejar poţi să creşti
Dacă scapi şi nu te mănâncă
Un porc (prea mistreţ!) cât mai eşti
O fragedă ghindă încă...

Mă mir când văd vreun ins "evoluat",
Dar ştiu că Darwin n-are nici o vină:
În lungu-i drum maimuţa a uitat
Ce trebuia, sireaca, să devină.

Cum a trăit, aşa s-a stins acum,
În şanţuri, la o margine de drum,
Fiindcă, pe atuncea, mi se pare,
Nu existau, ca astăzi, trotuare.

Pe o margine de drum,
Cugeta o fată – tristă:
Din ce-am fost, mai sunt acum
O sărmană sictiri(s)tă!

epigramă de Alexandra Dogaru (11 martie 2017)
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scrii, să nu te amăgeşti,
Că poţi schimba cu patru rânduri
Moravurile omeneşti;
E îndeajuns - să pui pe gânduri…

Combina e neoboşită,
Înghite lanuri hămesită,
Iar semn că este rod bogat,
De-acum, pe drum e-nsămânţat!

A terminat şomajul şi acum
E hotărât necazul a-l învinge,
La pompieri va-ncepe noul drum
Căci bea... de stinge.

Spre mănăstire-ades urca,
Perseverând de-atâţia ani,
Pe-un drum ce veşnic se-afunda
Chiar la o stână de cibani!

Am vrea s-avem pe-al vieţii drum,
Ca bun şi fericit remediu,
Tehnologiile de-acum
Şi aerul din Evul Mediu...

<< < Pagina 10 >

Drum de viata alb