Poezii despre Ciuleandra de Liviu Rebreanu, pagina 10
Vrei?...
Vrei să știi dacă sunt bine?
Vrei să știi dacă îmi pasă?
Timpul stă acum cu tine,
Adormit la mine-n casă.
Nu mai pregeta pe culmi,
Nu mai aștepta pe stânci.
Vântul bate peste lumi,
Amăgit de șoapte-adânci.
Nu mai stinge iară focul,
Nu mai reînnoda trecutul.
Universul schimbă locul
Și ne-arată azimutul.
Vrei să vezi ce se întamplă?
Vrei să simți și tu cum este?
Mâna pune-o pe la tâmplă,
Dezmierdând-o c-o poveste...
poezie de Liviu Reti (3 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele voinicului...
E floarea ce răsare tot mai rar,
Căci sângele, acum, renaște în zadar.
Și doar voinicii din istorie o cunosc,
Căci cei de azi bravează în anost.
Pe culmi și piscuri ea răsare,
În locuri adormite de uitare
Și săgetează vârfuri ancestrale,
Cu sânge de minuni normale.
Minune renăscută printre noi
Revino blând, ne scapă de nevoi
Și crește astă floare peste țară,
Căci suntem la răscruce abisală...
poezie de Liviu Reti (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormirea Mariei
Azi, adoarme o stea de mare,
picătură dinspre cer,
suflet bun pierdut în zare,
alinare-n auster.
Ea răzbate-n tricolor,
printre stele călătoare
și ne-mpărtășește dor
de la cer până la mare.
O confundă printre gânduri
astă zi de adormire,
o esență printre sâmburi
saturați de fericire.
Vălul clipelor fugare
Se așterne elocvent,
peste astă stea de mare,
ce-i pierdută în torent.
poezie de Liviu Reti (15 august 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harș
când se vorbește de ea
se înnegrește răcește
coasa ei prinde brumă
cresc țurțuri de teamă
noi defilăm prin malluri cu telefoanele
la vedere
noi defilăm.
se vorbește la telefoane
tot mai des
se vorbește
și telefoanele prind țurțuri
se înfig în urechi.
e disperată doar noi numai noi am inventat telefoanele
să o auzim cum tropăie
prin defilarea noastră
și harș coasa harș.
poezie de Liviu-Ioan Mureșan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul păzitor
Îngerul stă sus
Și mă privește
- Oprește scrierea aceasta, îmi spune,
Oprește această scriere oribilă.
- Dar e scrierea mea,
Sunt gândurile mele!
Ce m-aș face eu,
fără gânduri?
- Gândurile nu sunt de la tine,
Ci de la Dumnezeu,
Zâmbi el.
- Atunci, gândul acesta,
transcris în scrierea aceasta,
cum poate fi oribil?
Îngerul a tăcut
- Știi? Cred că mi-ar trebui
un om păzitor, șopti el.
poezie de Ioan Liviu Bistrițean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie
Mă simt pierdută cu ostașii-n spate
și cercul se strâmtează evident,
în traiul zilnic și deloc decent,
lipsit de orice urmă de normalitate.
Alunec către valea plângerii murdare,
cu tot ce-nseamnă ea pe-acest pământ;
și orice urmă de sacralitate-n gând
mă țintuie durabil în mirare.
Aș vrea să mă întorc în altă eră,
când zilele erau pecetluite și de ceară
și jocuri lungi mă regăseau afară;
nu, urmărită... și-n efect de seră.
poezie de Liviu Reti (27 iulie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul fetei de măritat
O fată de măritat
Ce-i venită de la țară,
A-ndrăgit pe un băiat
Cam sfios din cale-afară.
Inima i-a-nfierbântat
Si eu văd seară de seară
O fată de măritat
Ce-i venită de la țară
Stând de vorbă c-un băiat
Ce-i tot cântă din chitară,
Dar nu-i spune de-nsurat,
Cum așteaptă bunăoară
O fată de măritat.
rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Mă atinse necurata
Cu o febră ca de foc.
Nu mă lasă să-i spun: Gata!
Deocamdată-i șefă-n joc.
Corpul m-i la prins în chingi
Cu simptomele-i măiestre.
Nu te lasă să-l atingi,
Medicația-i de poveste.
Ochii-mi ard pe sticla rece
Și pervazul înghețat.
Călători de număr zece,
Trec cu pasul cadențat.
Fruntea-mi este aplecată
Între tâmplele ce ard.
Pieptul stă în tuse seacă,
Printre brațele ce cad.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (16 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde-ai plecat, Românie?!
Unde-ai plecat, Românie?!
Te caut de-o viață, cu ochiul meu mut,
Trecutul mocnește sub glie
și pare că totu-i pierdut.
Unde se află urmașii,
acestui popor daco-get?
Popor mai străvechi ca incașii,
ce suflă pierdut și incert.
Unde să caut, să îl regăsesc
al tău interior de tezaur?
El, azi, e pierdut în lumesc
și tace, ascuns, într-un corp de centaur.
poezie de Liviu Reti (12 iunie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indemnul școlarului
Hai la școală! Hai, acuma!
Timpul nu așteaptă.
Lasă grijile la muma
Și un plâns în șoaptă.
Hai, fi primul ce învață,
Alfabetul e frumos,
Școala veșnic e povață,
Haide, fii curios!
Alți copii la școală sunt
Din același an,
Jocul lor pe-acest pământ
N-o să fie-n van.
Semne, litere se-mbină
Cald și armonios,
Timpul nu stă în odihnă,
Dar trece frumos.
La sfărșit de an școlar
Coronița o așază,
Peste fruntea de ștrengar,
Ce frumos visează.
poezie de Liviu Reti (17 septembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!