Toate rezultatele despre Alene, pagina 10
Marea
În nisipul umed
Pașii mei se sting,
Cu lumină-n suflet
Zorii îi disting.
Spargi în valuri norii
Dinspre orizonturi,
Îți privesc cocorii
Cum salută porturi.
Ceața se-nfioară
Lin.. de briza mării
Despletind fecioare,
Mă sărută zorii.
Leneș se destramă
Fină.. pînza lunii,
Însoriți ne cheamă
Zeița furtunii..
[...] Citește tot
poezie de Diana-Luiza Costea
Adăugat de Larisa Suman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colivie de ceară
Dacă as avea putere să mă dezbrac de carne
Să o lepăd în clepsidră cu corbi și hiene..
În zborul ca un albatros plutind pe cer alene
Prin fante de albastre infinite curbate vene
Să te învăluii ca un duh cu sunet de vioară
Să simți cât dorul poate în colivie să doară...
Ai fugi de-ndurare talpa o să ceară
Să-mi topești colivia mea de Icar din ceară.
Intinzându-mi palme după penele-mi de file
Atârnat cu gânduri în perfuzii de anghile..
Răsărite din rădăcinile mele infipte
In abisurile luturilor de azure strigăte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turtă dulce
Infanteriști cu capete plecate,
gnomi muribunzi într-o dramatică oaste
Amușinând prin mușuroaie de beton,
nevrednice și nedorite moaște
Comuniuni perverse, piei izolate,
în corturi surde se clădesc alene,
Nici vânători, nici pradă nu suntem,
ne tulburăm cu ispitiri perene...
Surzi ne târâm nu prin caverne de oțel,
furnici neîmplinite într-un șir...
Comunicare telepatică absurdă,
din pâlpâiri de șubrede antene, bir
La o entropic muzicală vrajă,
suită-vortex încrucișată pe oase înălbite
Trăim în tuburi muzicale,
ignobil xilofon în noapte prin șoapte adormite...
poezie de Sorin Rus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prolog
zorii mângâie alene muguri somnoroși
timpul renașterii e o sfântă comoară
scoate zilnic în parcuri oameni frumoși
să strângă amintiri care n-o să moară.
viața asta-i sublimă, este tot ce am
am primit de la ea tot ce-am avut nevoie
fericiri chivernisite gram cu gram
zborurile către stele de bună voie.
visele albastre au scris un prolog
despre viața mea împărțită la doi
și despre iubirea dulce ca un drog
mă duce înainte nu privesc înapoi.
anii minunați i-am strâns într-o salbă
o port cu mândrie sub cămașă albă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremea pandemiei
subsemnata puncte puncte
născută la data de puncte puncte
cu domiciliul în puncte puncte
locuind în fapt la adresa puncte puncte
legitimată cu puncte puncte
cunoscând prevederile puncte puncte
în data de puncte puncte
în intervalul orar puncte puncte
declar și semnez următoarele:
am ieșit din casă
pentru a vedea cerul
un ram de copac înflorit
o gâză un porumbel o pisică
un melc o râmă un fir de iarbă
o păpădie un bulgăre de pământ
o furnică o piatră o cioară
o vrabie o viespe un brad
cu puțin noroc un arici
sau o broască țestoasă
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu...
Eu nu hălăduiesc prin lume,
În mine însumi am răspuns,
La întrebările ce-anume,
Mereu în cuget s-au ascuns...
Și nu tânjesc după locații,
Ce-ale-omenirii fală poartă,
În mine dorm reverberații,
Ce tihnă-mi picură în soartă...
Nevoie n-am de etalare,
Prin perimetrele mondene,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
L u n i i , a r a r
TOTUȘI voi, străzi, totuși voi stâlpi, niciodată nu suntem singuri. În călătorii extatice verificam dacă arcul îți e strălucitor, dacă fruntea îți e senină. Umpleam peisaje cu doi, aspirând frumuseți muribunde în spațiu.
Uneori văd enigmatici șamani care fac sa ningă peste somnul tău cu argintul cert al nisipurilor. Haa, ha-ha! Lumânările alene căzute din mâini adormite.
A rămas cu legenda lopătarului șchiop trecătorul. Națiunile murmurelor apropiaseră golful ce apune cu ziua. În celalalt timp, adânciri venerate: adesea, ghemuită, o revelație blândă. Anul ce a îngrămădit și semănat mărturisite tristeți. Pe prag detașare.
poezie de Ioan-Nicolae Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație
E noapte senină, pe cer
Sclipesc mereu aceleași stele,
Caut cu privirea printre ele
Pe una poate, care o prefer.
Dar în zadar atâta căutare
Degeaba străbat nesfârșitul,
Până unde mă duce gândul
Nu e atâta depărtare.
Nu-s ani lumină până la ea
Dar calea ce-o străbat alene,
Va fi mai lungă sau pesemne,
Va avea un Fine undeva.
Să știu precis cât va dura
Aș alerga voios prin spații,
Și timpul l-aș accelera,
Plimbându-mă prin constelații.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porționări în pierdere
... partea mea, de pasăre ușoară,
își tot pierde din pene,
privirea ageră-i tot mai alene
și totuși, timpul zboară...
... și câinele din mine, bun,
nici nu mai latră, nu păzește
ce-am, nu mai gonește
nici stihii, pe-orice ne-bun...
... nici vorbă de vreun leu, rege,
căci scaunele-jilț sunt ocupate
de mulți alergători... palate,
îs multe, nu mai am vreo lege...
... noroc că i-am citit pe Platon, pe Seneca
și gândul mi-a rămas îngreunat,
atât de greu că nu-mi poate fi, el, luat...
mă redescopăr singur, zilnic... Eureka!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
Am o păpușică
Tare frumușică
Pentru cer o stea
De n-ar fi a mea.
Ochii ei ca marea
Se-nvrăjbesc cu zarea
Când privesc alene
Printre-nchise gene.
Gura-i ca o fragă
Cât îmi e de dragă
Buze dulci de dat
Pentru sărutat.
Păr de Cosânzeană
Corp de Sânziană
Brațe moi, ștrengare
Pentru-mbrățișare.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!