Poezii despre sa fie bine, pagina 10
Emoție de toamnă
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și soarele a scăpătat
Sonete disperate:
Frate Pituț, iartă-mă că plâng
(în memoria lui Gheorghe Pituț)
Și soarele a scăpătat
Pe după dealul cu spinarea
Înfiptă-n ceruri precum marea
Învolburată pe-nserat
Și a căzut din cer lumina
S-au stins și stelele cernite
Și toate par a fi silite
Să dea numai pe mine vina
Dar eu sunt umbra, nu culoarea
De ce vreți să distrugeți floarea
Ce strălucește o clipită
Mai bine dați-mi mie visul
[...] Citește tot
sonet de Ioan Lila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foloasele învățăturii
S-a zis că-nvățătura-i grea,
Și inutilă, că tot mori
Mai bine stăm neștiutori,
Decât să ne-ngropăm cu ea
Nimic mai fals nu se putea:
Ea te ferește de erori,
Ți-aduce-n cap valori, comori,
Umbrelă e de vreme rea
Dovadă că e de folos:
Din ea profituri poți să faci
Devii cunoscător, sfătos,
Când "pleci", cu moartea te "împaci"
Și venerat vei fi, fălos,
Ca dascăl bun, în iad, la draci.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea măsura tuturor lucrurilor
Copilăria mă bate pe umăr
prietene-ai uitat de mine
trec amintiri fără de număr
prin trupul tău parcă-s jivine
Prietene-ai uitat de mine
ți-s ochii plini de viitor
un trandafir chiar între șine
nu-l vede niciun călător
Ți-s ochii plini de viitor
trec amintiri fără de număr
tăcerea însă n-o măsor
copilăria mă bate pe umăr
Prietene-ai uitate de mine
doar dragoste îmi face bine
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pescărușului
Picioare nu simt
de când în piept mi se zbat inimi
a mea și a ta
rană păgână mă arde
mai bine
răpune-mă tu și arde-mi solzii sticloși
în clepsidra-ți uriașă
smulge-mi cu ghearele gândului și ultima dâră a scufundării
îndulcește tu blestemul cozii de sirenă cu aripile-ți albe
brăzdează-mi bucata de cer
ciupește-mi prinsorile
redă-mă verdelui
urăsc albastrul
peste tot cer și ocean
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam
Devreme în compania
Luminilor artistice
Super modele statutare
Compun o declarație
De scenarii opulente
Cu jocuri de străluciri și fum
Pline de emfază creatoare
Cu carismă și afecțiune
Cu reflexe tandre
Într-o zonă cu stil alert
Pentru gusturi rafinate
La spectatori suprarealiști
În amintirea celor ce vor veni
Puzderie de nostalgii
Ce dau bine pe scena
Misterelor cochete.
poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori, iubito...
De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheață mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre plutește cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți.
poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1884)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Cumva
Ca urmare la intenție
Se așteaptă undă verde
De trecere înapoi în eden
Mereu se aude of-ul prelung
De la Adam și Eva încoace
Cum n-a venit unda verde
Se caută un nou permis
De intrare în sublim
Pe parcurs invocăm îngerii
La fiecare intersecție
Unda roșie se poate activa
În defavoarea destinderii
Mai nou căutăm tentă albastră
De intrare în univers mesianic
Fascinant de bine încrucișat.
poezie de David Boia (2 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca tine, mamă!
Pot, mamă, să-mi legăn copiii
Așa cum se poate de bine,
Dar știi, să îmi fie rușine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.
Pot, mamă, să cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar știi, să îmi fie rușine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.
Pot moarte să-nving și să sufăr,
Să tac și să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, să-mi fie rușine
Nici plânge nu pot ca și tine!
Chișinău 30 septembrie 2019
poezie de Mihai Ghidora (30 septembrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva prin voi, prieteni...
umblă ura ca în ceasul sfârșitului
și crește ca un aluat
nu-i bai
zic
faceți-o pietre și
aruncați cu ele în mine
nu vă sfiiți
e bine să răbufniți ca
durerea din rana ascunsă sub piele
în cele din urmă vin consecințele
cu scâncetul abia perceptibil
o să constatați că
eu nu exist pentru voi
și nici voi nu existați
în ochii deschiși ai lumii
și ce altă durere mai mare
să nu poți să-i privești în ochi pe cei vii...
poezie de Teodor Dume din Față în față cu mine
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!