Toate rezultatele despre +priveste +cerul, pagina 10
Omului cu privirile arse
de soare vântul îi zboară foițele
de țigare odată
cu ele se ridică și firele de tutun
din cutia neagră de tablă cândva
de parfum el
privește din balconul deschis peste mare
și aude cum fulgeră pescărușii în cerul
de scrum. și vede
și femeia ce trece spre rece chiar acum
chiar acum: el
o strigă iar ea îl fumează...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie
Privește cum plouă afară
Cum picură norii mărunt.
Mă mir că mai este și ploaia
Mă mir că încă mai sunt.
Privește cum plânge azi cerul
Ce lacrimi arzânde m-ating.
Mă mir că mai sunt încă norii
Mă mir de ce nu mă sting.
Privește ce singur mă simt
Plouat cu picuri de gând.
Mă mir că mi-e dor de acasă
Mă mir de ce umblu și plâng.
poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de Dorina Radoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gând liber
lângă templul soarelui
viața cade în genunchi
prin fiecare clipă timpul privește smerit
găurile negre ale universului
pământul vieții și al morții
înflorit de suspine
se acoperă cu cerul înstelat
și rodește sub tălpile noastre
minunile vârstei
pun-n cap
fiecare gând liber
toți se bucură
de noile virtuți ale minții
ce uimesc stelele
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gând liber
lângă templul soarelui
viața cade în genunchi
prin fiecare clipă timpul privește smerit
găurile negre ale universului
pământul vieții și al morții
înflorit de suspine
se acoperă cu cerul înstelat
și rodește sub tălpile noastre
minunile vârstei
pun-n cap
fiecare gând liber
toți se bucură
de noile virtuți ale minții
ce uimesc stelele
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului cu privirile arse
de soare vântul îi zboară foițele
de țigare odată
cu ele se ridică și firele de tutun
din cutia neagră de tablă cândva
de parfum el
privește din balconul deschis peste mare
și aude cum fulgeră pescărușii în cerul
de scrum. și vede
și femeia ce trece spre rece acum
chiar acum: el
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând liber
lângă templul soarelui
viața cade în genunchi
prin fiecare clipă timpul privește smerit
găurile negre ale universului
pământul vieții și al morții
înflorit de suspine
se acoperă cu cerul înstelat
și rodește sub tălpile noastre
minunile vârstei
pun-n cap
fiecare gând liber
toți se bucură
de noile virtuți ale minții
în surâsul stelelor
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima, soră cu sarea
Din culoarea sidefie
A nisipului cernut
Marea -n sindrofie
Murmură al ei trecut
Soarele urcă spumat
Valul sărută un mal
Cerul privește mirat
Inima agățată-n coral
Luna oglindită-n val
Amintindu-mi de tine
Ușor plutește un voal
Din vara cea fierbinte
Aerul străbate zarea
Mă sărută pe obraz
Lacrima soră cu sarea
Picură nu -mi dă răgaz
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele apare in zori
Ascult ecou ce mă cheamă
Răsună n valuri glasul tău
Picură apă din cer pe rană
Pictură divină surâsul său
Mă rog la stanca nemișcată
Mă cheamă valul imspumat
Eu te iubesc la fel ca altădată
Nu voi uita clipa ce a zburat
Si malul stă acum îngîndurat
Cerul mă priveste printre nori
Dăruiește iubirea neconditionat
Maine soarele aparea în zori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele apare în zori
Ascult ecoul ce mă cheamă
Răsună-n valuri glasul tău
Picură apă din cer pe rană
Pictură divină surâsul său
Mă rog la stanca nemișcată
Mă cheamă valul imspumat
Eu te iubesc la fel ca altădată
Nu voi uita clipa ce-a zburat
Si malul stă acum îngîndurat
Cerul mă priveste printre nori
Dăruiește iubirea neconditionat
Maine soarele aparea în zori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai tânăr
De tavanul libelulei
S-a spânzurat un copil nebun
Privește țintă iarba
Ridică ochii-ncrezător
Ceața ușoară se linge ca o mâță
Care se despoaie de vise.
Copilul știe bine că lumea de-abia începe:
E totul străveziu,
Luna e-n mijlocul pământului,
Verdeața acoperă cerul
Și chiar ochii copilului,
În ochii lui întunecați și-adânci
Ca nopțile albe
Se naște lumina.
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.