+pom +�nflorit

Linie rustică

Livezile poartă în scutec florile;
ca un tub de orgă sună morile.

Un pom uscat defuncta iubire;
vânt furişat printre crengi, subţire.

O pleoapă ceaţa serii lăsată;
orologii ruginite fără să bată.

Seară vastă, râsetul teafăr;
la căpătâi de veghe un luceafăr.

Numai morile, morile
nu-şi mai tac plânsorile.

Peste toate clapele
scutură lumina desfrunzită apele.

poezie de Dominic Stanca din O sălbatică floare (1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţă a prizonierului

O dragoste a cărei gură e un buchet de ceţuri,
Se naşte şi dispare.
Un vânător va merge în urmărirea ei, pândarul va afla,
Şi amândoi, curând, se vor urî, apoi, toţi trei cu ură se vor blestema.
Afară e ger, frunza trece prin pom.

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!

Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru (17 octombrie 1994)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria se sprijină pe fiii ei precum coroana unui pom pe tulpina şi rădăcina lui.

citat celebru din Barbu Ştefănescu Delavrancea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un colţ de stradă-ngustă

La un colţ de stradă-ngustă
Printre atâţia trecători,
O femeie mai în vârstă
Vindea buchete de flori.
Avea ochii înlăcrimaţi
Părul alb, privirea blândă,
Pantofii decoloraţi
Şi o rochie veche, ruptă.

Era în genunchi bătrâna
Parcă se ruga la sfinţi,
Întinzându-şi tristă mâna
Trecătorilor grăbiţi.

Mulţi treceau nepăsători
Nimeni nu lua o floare,
Pe cer norii călători
Se strângeau vestind a ploaie.

Era început de toamnă

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul din urmă

Arendaş al stelelor,
străvechile zodii
mi le-am pierdut.
Viaţa cu sânge şi cu poveşti
din mâri mi-a scăpat.
Cine mă-ndrumă pe apă?
Cine mă trece prin foc?
De paseri cine mă apără?

Drumuri m-au alungat,
De nicăieri pământul
nu m-a chemat.
Sunt blestemat!

Cu cânele şi cu săgeţile ce mi-au rămas
mă-ngrop,
la rădăcinile tale mă-ngrop,
Dumnezeule, pom blestemat.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem gnomic, în mers

Copile, vei trăi, când voi fi dus,
de-al vieţii tâlc, ascultă ce-am de spus:
Nu-i nici noroc, nici chin şi nu-i nici joc,
nu e nimic şi-s toate la un loc.
Între tăcere şi tăcere, pod;
se-nalţă-un pom, ori cade fără rod.
Sub arc se scurge veşnicul a fi
ce chipu-ţi efemer va oglindi.
Şi cel mai pur extaz şi înălţare
e să te vezi în unda trecătoare.

poezie celebră de Anton Wildgans din Poezia austriacă modernă (1970), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai sădit nici un pom, atunci încearcă să faci alte fapte bune. Dacă nu ai făcut nicio casă, atunci ajută la pacea celor care au făcut mai multe pentru semenii lor. Dacă nu ai copii, atunci încearcă să te porţi ca un părinte cu cei din jurul tău. Dacă nu ai şcoală multă, atunci nu ocoli izvorul cunoaşterii. Dacă nu înţelegi fenomenele din jur tău, atunci respectă pe cei care te învaţă tainele lor. Dacă vrei să devii înţelept, fii un bun creştin, şi vei fi răsplătit, omule, ca toţi cei care au făcut, ceea ce tu nu ai putut.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustnic

Contemplu: in noapte sta crucea de lemn
cu urme de cuie si cui de indemn
la stavile boltii fugare, spre care,
cu mistice brate de pom, creste un om.

El singur, sa cinte in aripi de ruga
avintul si zarea si cerul de miine,
cind trupul placerii va zace, zvirluga
scuipata de focul credintei- ramine.

Fioruri vestale-i tin focul, fecioare
cu siini de jaratec- si flacara doare.
Se sfisie carnea in aschii de semn:
din crucea pierduta intirzie lemn.

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!