+o +zi +cu +tata

Hai, tată

În memoria tatălui meu, Ştefan

Hai, tată! să bem un pahar,
Ibricul se-ncinge pe plită,
E-o ţuică de foc şi amar,
Din prunele noastre topită.

E masa preaplină şi sfântă,
Tăcuţi, aşteptăm un cuvânt,
Atâtea-ntrebări ne frământă
Şi tu!... eşti o boare de vânt.

Hai, tată!... o cană să bem
Din vinul mustind a păcate
Şi pricini ascunse-n totem
De buzele arzând nemişcate.

E cald, parc-ar fi primăvară,
În ochi... ai aduceri aminte,
Nelinişti târzii, te chemară

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corul copiilor ucişi

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă...
Nu mai cunoaştem drumul către casă.

Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?

Şi sîntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare,
Oh, azvîrliţi-ne, voi, o cărare!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul de care mi-a fost frică cel mai tare a fost ca, la un moment dat, când va veni, fireşte, timpul ca eu să nu mai fiu, fiul meu să nu aibă un gol, o suferinţă din cauza asta. Atunci am vrut să ne iubim ca aricii. Ştim să păstram o anumită distanţă. Să nu fie dependent de mine. Deşi mi-ar fi plăcut foarte mult să spună "măi tată, eu nu pot fără tine". În egoismul părintesc asta funcţionează de foarte multe ori! Pentru răul copilului, şi nu spre binele lui. De aceea mi-a reuşit acest lucru. Să fie el însuşi. Costă teribil! Dar n-are importanţă. Sunt foarte bucuros că avem o relaţie prietenească.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 13

O! Dac-ai fi doar suflet, dar nu eşti, dragul meu
Tu nu îţi aparţii aici când vieţuieşti;
De-acel funest sfârşit să te găteşti mereu
Şi chipul tău plăcut cuiva să-l dăruieşti,
Căci dacă frumuseţea ce ţi s-a împrumutat
N-o vei fructifica, din nou o să devii
Un sine, un biet suflet, de cum ai decedat
În loc cu chipul tău într-un urmaş să fii.
Şi cine s-ar uita cum casa se răstoarnă,
Când bunul gospodar cu grijă o păzeşte
Şi de furtuna aspră a zilelor de iarnă
Şi de mânia morţii ce totul pustieşte?

O! Doar risipitorii, dar dragul meu, cum ştii
Că ai avut un tată, şi fiul tău va şti.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evreul

M-am dus să-mi cumpăr cărţi! Evreul
Bătrân şi sombru, ca un mag,
Îmi puse blând pe umeri mâna
Şi mă privi ciudat şi vag:

-"Un tânăr, care-şi pierde vremea
Cu cărţi!".. şi-şi prinse de urechi
Doi ochelari, vrând să-mi arate
O Biblie cu slove vechi.

Vrusei să râd... şi -n clipa-aceea
Privii ironic spre Evreu;
El pricepu.. gândind în sine:
"Cumpărătorul e ateu!"

În vreme-aceasta lângă dânsul,
Copilul său mic, zdrenţăros,
-"Mi-e foame!"... repeta într-una
C-un glas naiv şi dureros...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, fiule, iubeşte această ţară!

(Pentru Teodor Cătălin)

Străbunii mei, prin tata şi prin mine,
Ajunseră, fiule, până la tine,
Că aşa se întâmplă în viaţă şi cu toţi;
Părinţii ajung prin fii la strănepoţi.
Ei străbătură timpul ca o torţă,
Arzând în ei speranţe, crez şi forţă.

Iubirea de moşie neîntreruptă,
Unitu-i-a în muncă, ca şi-n luptă
Şi ne-au sădit o dragoste firească
De Ţară şi de glia strămoşească,
Să ne aducă aminte în orişice moment
Că e dorinţa lor şi testament.
Tu ce-ai primit de la străbuni să laşi
La fiii tăi, iar ei la ai lor urmaşi.
Tu, fiule, păstrează această Ţară,
Leagănul nostrum, vatra milenară.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte...

Miroase a rânced
împrejur
tăcerea
se răzvrăteşte
nici fluturii nu mai zboară
în acest decor
de întuneric
îmi joc ultima reprezentaţie
cineva îmi şopteşte
că-s prea bătrân
să mai învăţ repertoriul

încerc să-mi închipui plecarea
ca pe o toamnă văduvită de păsări
şi un cer sub care groparii
au marcat o bucăţică de pământ
pe întunericul din care a plecat şi tata

adevărul e că mi-e frică

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guţă: L-am votat de trei ori pă nobilul dumneavoastră tată...
Populus: De trei ori? Guţă!... Eşti irecuperabil! De trei ori ai comis aceeaşi repetabilă greşeală?
Guţă (disperat): Am cotizat la partid şi am făcut donaţii!
Populus: Cât ai donat tu partidului, domnule Guţă?
Guţă: Mult, boierule! Nu pot să spun că e confidenţial! Eu donez la toate partidele!
Populus (autoritar): Cât?
Guţă: Am donat benevol cât mi s-a cerut! Că dacă nu donam, era nasol!...
Populus: Serios?
Guţă: Am donat! Şi n-am spus la nimeni! Şi nici chitanţe n-am cerut.
Populus: Am priceput, Guţă. Eşti un fraier. Acum înţeleg de ce-l votezi tu pe tata! Mi se pare normal ca un fraier să voteze un alt fraier...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumii toţi suntem datori. Dumnezeu ne-a adus pe lumea asta, ca să o facem mai bună, mai blândă, mai adevarată, mai, mai, mai, mai... Mai demnă de trăit. Iată deci că m-am înscris şi eu cu voia lui Dumnezeu în această galerie de oameni care au acest vis, acest ţel: cum să facem noi să le fie semenilor noştri mai bine. Şi, e adevărat, uneori se respinge această ofertă. Mi s-a întâmplat odată, demult, în timpul războiului, când am fost refugiaţi şi tata a venit pe bicicletă şi ne-a adus ciocolată. Gazda la care stăteam avea şi ea un rând de copii, iar unul dintre ei era aşa, mai de vârsta mea. Mama mi-a spus: ia şi dă-i şi lui ciocolată! El a luat ciocolata, a dat din cap, a muşcat şi a scuipat.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Componenta vie

Spunea tata vorbe cerebrale
Şi mama învăţături din suflet
Sfaturi înţelepte din bătrâni
Şi bunica şi mai multe
Şi adânci poveţe ne au lăsat
Căci n-am cunoscut
Nici unul dintre bunici
Şi nici pe cealaltă bunică
Ei însă suplineau cu brio lipsa lor
Prin bunătate sârguinţă şi tenacitate
Să nu te legi nici de un câine
Şi să dai bună ziua la tot omul
Să fii blând şi respectuos
Că blândul moşteneşte pământul
Şi rămâneau impregnate
În minte în trup şi în suflet
Dincolo de timp şi de uitare
Cine-i bun de una-i bun şi de alta
Cine nu aproape de nimic
Asta cu interpretări multiple

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (4 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!