Epigrame despre moarte nu are, pagina 10

moarte (vezi şi deces): De când lumea, lumea ştie,
Moartea-i o călătorie,
Când se merge spre apus,
Cu bilet numai de dus...

Un rechin, fiind pe moarte,
Se văita în mare chin,
Că mai multe oale sparte
Îl apasă pe destin!

epigramă de Constantin Enescu (18 martie 2014)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

A venit toamna la noi
Cu must dulce, vin şi ploi,
Frunze moarte şi noroi,
Dar şi cu multe... nevoi!

N-ajunge-o viaţă nebună
Moartea e la fel şi ea:
Unii mor de moarte bună,
Alţii mor... de moarte rea!

Viaţa asta-i prea nebună,
Dar şi noi suntem ca ea:
Unii mor de moarte bună
Alţii doar de... grija mea.

Supoziţii multe îs
Despre "viaţa în furtună",
Dar cei ce-au murit de râs,
Au murit de moarte bună!

Decât o moarte timpurie
Să te regrete o mândruţă,
Mai bine una, mai târzie,
Să te jelească o băbuţă!

Peste ţări filigranate
Cu poeţi bătuţi în aur
Unde nu există moarte
Stau pe frunţi cununi de laur.

Soţul ei a avut parte
De blândeţe colosală,
S-a grăbit, însă spre moarte,
Să scape de cicăleală.

Poate vi se par poveşti -
Dar e clar că fără carte
Este greu să (mai) trăieşti
... După moarte.

<< < Pagina 10 >

+moarte +nu +are