Por

M-am definit şi parte şi absenţă
Din învelişul trupului ce-l ai.
Sunt un micron, de gol, de impotenţă,
Dar unic sol, prin care iei şi dai.

M-am dăruit, prin mine să respiri,
Să-mprăştii lumea în parfum d'esenţe.
În focul dragostei mă îmbeţi, pe când transpiri,
Inund, şuvoi plăcut de existenţe.

Sunt singurul ce-ţi gustă aventura;
Sare în amestec, cu vâltori marine.
Prin mine simţi, pe cel ce vrei, în tine...
Îţi sunt străjer şi legătura cu natura.

Sunt împărţit în miliarde să-ţi fac faţă,
Să te acopăr şi să-ţi fiu emiţător.
Eu, te feresc şi de torid şi frig de gheaţă...
Şi mă topesc, pentru confortul tău interior.

Sunt vameşul ce îţi cunoaşte frontiere...
Etern, ferice sunt că mă accepţi.
Îţi stau la căpătâi când dormi, să te deştepţi;
Eu sunt contactul lumii, îţi sunt iradiere.

Să-ţi fiu izvorul nesecat de apa vieţii
Îţi dau mesaj de dragoste prin sânge,
Să-ţi simt savoarea-n caldul dimineţii;
De nu-ţi sunt de folos, ia şiş, şi mă străpunge.

Sunt poartă de intrare şi ieşire,
Sunt nefiresc de ireal, real fior...
Trecut mă las pentr-un prezent de fericire,
Sunt neînsemnat, al lumii uitat... Eu, îţi sunt POR!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi sunt...

Eu îţi sunt nebunul
Cerşetor de-aminte,
Să-ţi presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.

Eu îţi sunt soldatul
Ce-ţi păzeşte gânduri.
Eu îţi sunt păcatul
Ce-n ascuns îţi murmuri.

Sunt risipitorul
Ce-ţi culege lacrimi
Să-ţi înece dorul,
Să renaşti din patimi.

Eu îţi sunt duhovnic
Să te spovedeşti.
Veşnicul statornic
Să te-ndrăgosteşti.

Eu îţi sunt păgânul
Ce-ţi ia din păcate.
Eu îţi sunt îngânul
Când îţi cauţi frate.

Îţi sunt vis de vrei,
De mă ţii o noapte
Să m-arunci în zori
Ca pe-un semn de carte.

Îţi sunt tot ce n-ai
Şi n-ai cum să cumperi...
Schimb poţi să mă dai,
Dorul să-ţi astâmperi.

Nici nu mai sunt eu,
M-am pierdut în "tu",
Nu mai sunt al meu...
Eu sunt "da" la "nu".

Îţi sunt zi şi noapte;
Eu îţi sunt uzura,
Scris, cuvinte, şoapte...
Îţi sunt aventura!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă

Minte-mă că mă iubeşti,
Că sunt totul pentru tine
Şi nu poţi să mai traieşti,
Nici o clipă... fără mine.

Minte-mă că ţi-am lipsit,
Că îţi sunt cuibar de vise
Şi că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.

Minte-mă că ţii la mine,
Că-ţi sunt înger şi ispită
Şi că-n nopţile senine,
Numai eu... îţi sunt iubită.

Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniştea şi infinitul,
Minte-mă că îţi sunt floare.

Minte-mă că mă mai vrei,
Că-ţi sunt soarele şi luna
Şi parfum din flori de tei,
Că doar eu îţi sunt stăpâna.

Minte-mă că nu mă minţi,
Că-ţi sunt clipa aşteptată
Şi dorinţele-ţi fierbinţi,
Chiar şi lacrima curată.

Minte-mă ca îţi sunt dragă,
Că-ţi sunt demon şi păcat
Şi că-n buzele-mi de fragă,
Ai găsit ce-ai căutat.

Minte-mă că sunt frumoasă,
Că doar eu te-nnebunesc
Si că vrei să-ţi fiu mireasă,
Veşnic, EU, să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă

Minte-mă că mă iubeşti,
Că sunt totul pentru tine
Şi nu poţi să mai trăieşti
Nici o clipă... fără mine.

Minte-mă că ţi-am lipsit,
Că îţi sunt cuibar de vise
Şi că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.

Minte-mă că ţii la mine,
Că-ţi sunt înger şi ispită
Şi că-n nopţile senine,
Numai eu... îţi sunt iubită.

Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniştea şi infinitul,
Minte-mă că îţi sunt floare.

Minte-mă că mă mai vrei,
Că-ţi sunt soarele şi luna
Şi parfum din flori de tei,
Că doar eu îţi sunt stăpâna.

Minte-mă că nu mă minţi,
Că-ţi sunt clipa aşteptată
Şi dorinţele -ţi fierbinţi,
Chiar şi... lacrima... curată.

Minte-mă ca îţi sunt dragă,
Că-ţi sunt demon şi păcat
Şi că-n buzele-mi de fragă,
Ai găsit ce -ai căutat.

Minte-mă că sunt frumoasă,
Că doar eu te-nebunesc
Si că vrei să-ţi fiu mireasă,
Veşnic, EU, să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi sunt dator

Îmi sunt şi soare, 'mi sunt şi stele
Şi mare-mi sunt şi sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!

Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veşnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Şi adăpostul unui dor.

Îmi sunt dator să-ţi mângâi părul,
Când te aşezi la pieptul meu,
Căci numai eu îţi ştiu misterul
Prin care "tu" eşti veşnic "eu".

Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Şi armonia dintr-un vers.
Dator îţi sunt cu un descântec
Şi cu întregul Univers.

Îmi sunt dorinţa, ce te-aşteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ţi spun în şoaptă:
De mine eşti în veci iubită!

Să te-nsoţesc prin galaxie,
Să-ţi mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îţi sunt şi ţie,
Iubirii noastre credincios!

Îmi sunt tăcere şi durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.

Daniel-Petrişor Dumitru

poezie de Daniel Petrişor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Să te iubesc... şi-apoi să mor,
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Să-ţi ascult glas în fraze lungi,
Să ţi le sorb, să nu-mi ajungi!...

"Apoi", să n-am, de nu eşti tu,
De nu-ţi dau zâmbet plânsetu'
Şi nu-ţi sunt stupii lumii-n miere...
Să n-am durerii mângâiere!

Parte să n-am, de linişti, somn,
De nu-ţi fac înger din demon,
De nu te port în zbor de vise...
La Rai, să nu am porţi deschise!

Să mă fac pânză de culori,
De vrei eternul, să nu mori,
Din inima-mi să-nmoi penel...
Pentru duşmani să-ţi fiu rastel!

Din ochi, să-ţi fiu iris de flori,
Să răspândeşti galactici sori,
Ce-şi iau din mintea-mi doar lumină...
Să-ţi spăl greşeli, să nu ai vină!

Să-ţi fiu o palmă de Divin,
Să stai, să-mi sorbi din sânge vin,
Să te-arăt lumii, să te strâng...
Să-ţi dau dorinţele ce-mi frâng!

Să calci, mă torn, în cald asfalt,
Să urci, sunt scara de bazalt,
Să dormi, sunt puf de Paradis...
Să râzi, îţi fac iubiri din vis!

Doar dă-mi candoarea de copii,
Să le fii chipuri -veşnici vii-...
Şi Steaua mică de mă înalţ
Ţi-o fac Luceafăr, ring de cuarţ!...

Îţi rămân plasma de iubiri
Ce curg, din crucea-n răstigniri...
Sunt praf din spaţiu, sunt un gaz...
Sunt eu, gropiţa-ţi din obraz!

Îţi voi fi-n jur, mereu, fuior,
Un fum, din drogul meu de dor,
Să te ating, să-ţi fiu respir...
Parfum, de-un spin de trandafir!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceri şi prefaceri

Ca să fiu cu tine, braţele-amândouă
le-aş preface zilnic în alei cu flori,
ca să fiu cu tine m-aş preface-n rouă,
tălpi catifelate să-ţi sărut în zori.

Să îţi fiu aproape-i oportunitate,
să îţi fiu aproape este dar ceresc,
când sunt lângă tine mult mai tare bate
inima, alături când îţi sunt, trăiesc!

Să îţi simt suflarea, trandafir m-aş face,
să-ţi sărut urechea m-aş preface-n cânt,
şi -n amurgul zilei, ştiind că îţi place
să îţi mângâi părul, m-aş preface-n vânt.

Împreună, viaţa vom preface-o-n praznic...
Tu-mi vei fi comoară, eu îţi fi-voi paznic.

sonet de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet defect

Aveai un suflet prea defect,
În toamna-n care te-am văzut,
Sunt meşterul tău fără scule,
Din primăvara ce-a trecut.

Sunt peretele tăcut din dreapta ta,
Ce-ţi cunoaşte starea după respiraţie,
Îţi sunt tastatura deterioarată,
care-ţi refuză comenzile cu graţie.

Sunt copilul care se joacă cu tine,
Atunci când vrei să dai timpu-napoi,
Îţi sunt spadă pentru duşmani,
Dar pot să-mi fiu şi scut, în propriu-mi război.

Îţi sunt dulcele vis, când dorul te apasă,
Îţi pot bate coşmaru-n mii de cuie,
Dar tu ce eşti, când eu sunt doar femeie,
Iubirea mea cea dulce-amaruie?

Atunci când plouă afară, eu vreau să-mi fii umbrelă!
Când viaţa e alb- negru, să fii tu acoarelă!
Lasă-mă un pic să plâng, când nimic nu e perfect,
Pot să fiu orice mă vrei,
doar să nu îti fiu defect!

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (9 aprilie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, şi-nseamnă că-s actriţă.
Joc mii de roluri şi am si mii de feţe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea fiinţă
Aleg drumurile scurte si isteţe.

Eu sunt femeie, şi mint fară să vreau
Şi fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ţi iau
Eu sunt femeie, iubesc şi pot urî...

Eu sunt femeie, şi sunt ca şi pustiul
Pot să sufoc, şi pot să-ţi ard privirea,
Şi pot sa fiu şi apa, atunci când îţi e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simţi iubirea.

Eu sunt femie, mai pot şi ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aş putea...
Dar sunt femeie, şi pot să fiu şi slabă...

Eu sunt femeie, şi multe ori bârfesc,
Şi câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleaşi chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori şi egoistă.

Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbaţii nu o preţuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Şi din iubire pot să şi urăsc.

Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Aşa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Şi chiar de slabă sunt şi plâng fără-ncetare
Eu sunt şi voi rămâne tot femeie...

poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos spune: "Eu sunt Părintele tău, Eu sunt Fratele tău, Eu sunt Mirele sufletului tău, Eu sunt Scăparea ta, Eu sunt Hrana Ta, Eu sunt Îmbrăcămintea ta, Eu sunt Rădăcina ta, Eu sunt Sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ţi doreşti tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ţi lipseşte nimic. Eu sunt Slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt Prietenul tău şi Mădular al trupului tău şi Capul tău şi Fratele tău şi sora ta şi mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac şi pribeag, pentru tine am ridicat crucea şi am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu eşti totul pentru Mine, şi frate şi împreună-moştenitor şi prieten şi mădular al Trupului Meu." Ce vrei mai mult decât atât? De ce Îl dispreţuieşti pe Cel Care te iubeşte atât de mult?

citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partaj

Te-am împărţit felii fugare,
Mi te iau una la dejun...
Să nu te-mpart cu oarecare
Te tartinez cu ce-am mai bun.

Mi-eşti hrană zilnică pe veci,
Te sorb, te gust, nici nu te-ncerc...
La masa-mi zilnic te petreci;
Sunt câştigat, am suflet cerc.

Sunt un rotund de binefaceri;
M-am şlefuit să nu rănesc.
Din sufletu-ţi mi-am făcut carceri
Să-ţi dorm din vise, îngeresc.

De te consumi, nu mă mai vrei,
Îţi dau retur zilele mele;
Să-ţi iei un Pantheon cu zei,
Să ai zeiţe santinele.

Să-mi fi doar gând, să îmi fi muză
Eter să-mi fi, o veşnicie,
Să-ţi fiu veninul de meduză;
Să-l vărs, la cel ce-ar vrea să-ţi fie!

Te-mpart, la rându-ţi să mă-mpărţi
Aşa-ntre noi. Ne disecăm
Şi ne citim, cum file-n cărţi;
Din gusturi, ne adulmecăm...

Ne contopim, ajungem unul,
Suntem un lanţ de ADN-euri...
Mă las, să-ţi fiu sursa de "bunuri"
EU... să-ţi fiu sursa de eseuri!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi...

Te-am visat,
Erai a mea,
Îţi atinsesem nimb de stea...
Te-ai depărtat.

Mult te-aş vrea
Şi-a mea poţi fi...
Nopţile-mi poţi face zi
De n-ai pleca!

Esenţe să-ţi beau
Condamnat sunt pe viaţă.
Refuzul mă-ngheaţă...
Oare şti cât te vreau?

O noapte aştept,
Vino mâine,
Dă-mi sfârşit de suspine...
Să mă deştept.

Eu te-aş ţine,
De stai şi de vrei?!
Îţi dau zile, să-mi iei...
Sunt în tine!

Arome or să-ţi fie
Miresme de flori...
Mă topesc în vapori
Să le învie.

De pleci
Şi-mi iei vis
În tălpi lasă-ţi în scris...
Pe urme, în poteci.

Iar de stai...
Drag mă iei!
Mă sparge-n scântei...
Lumină să ai!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-s Eu... fizic?!

Oare din ce-s făcut?... Din apă?
Că-mi curg ideile în neştire...
Sau sunt din fier fără simţire
Din hematii, sau dintr-o placă!

Căci sunt şi moale precum puful...
Te poţi culca, sau te afunzi.
Sunt voalul "burqa" să te-ascunzi,
Sau sunt un por... Respir năduful.

Sunt mii de scumpe minerale,
Sunt aur de inel de nuntă.
Pot fi carbonul fin, de-ascultă
Din microfoane Universale.

Conţin cristale, diamante;
Poate nu-s şlefuit de-ajuns...
De-o faci, pătrunzi în nepătruns;
Te porţi ca mine... în nestemate.

Îţi dau sursă de vitamine
Crescând alături... De mă vrei?!
Să-ţi fiu petardă de scântei
Soarbe-mi vigoarea, fii tu... mine!

Am proteinele existenţei
De-aminoacizi esenţiali.
Hrănesc o lume de imortali...
Ia-ţi ADN-ul inteligenţei!

Sunt sursa de-arderi din glucide;
De zahăr vrei, am gust de dulce,
Nectar îţi dau... de nu te-ai duce.
Ce teamă am de Efemeride!

Topit, sunt sursă de săpun.
Lipidele-mi îţi pot da sclipire...
Aş vrea să spăl... o Omenire!
O Terră pură, tu mai bun!

Sunt la un loc, o FĂCĂTURĂ,
O replică la nesfârşit
Cu gând, să ştiu ce-i infinit...
Sunt Univers... o AVENTURĂ!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt...

prelungirea degetelor tale…

Sunt ochii
care veghează infinitul din tine…
Sunt cuvântul nespus
şi gestul abia
îndrăznind să se ridice
spre albastru...

Sunt prelungirea
sângelui tău
care curge
doar
prin
mine...

Sunt pleoapa
care îţi închide
universul...

Sunt mâna cu care
mângâi stelele…

Sunt gândul tău de seară
gemând de patimi
neştiute...

Sunt talpa care
îţi sărută umbra...

Sunt...
atât
de
TU
încât
sufletele noastre
se îneacă
în acelaşi
abis
de lumină...

Sunt cântecul de cocori
rămaşi
în toamna asta
uitată
de lume...

Sunt sâmburele tău
de adevăr
sau...
de otravă...

Sunt gustul
buzelor tale...
dulci-amărui...

Sunt minunea
născută
în palma ta
întinsă
pentru ultima oară
la margine de drum...
vietii,
iubirii,
mie...

poezie de Lelia Mossora (11 noiembrie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A strigat suspin

Îţi strig, bună seara, mămică!
Eu sunt amintirea, sunt dorul...
Venisem pe drum de urzică,
Să-ţi umplu cu soare pridvorul...

Îţi strig, sărut mâna, mămică!
Venisem cu apa la mal,
Să plâng cum plângeai singurică,
Pe vânturi şi ger de opal...

Îţi strig, bună seara, mămică!
Sunt dragostea ta, sunt feciorul,
Venisem pe aripi de frică,
Să-ţi mângâi, în noapte, fiorul...

Îţi strig, sărut mâna, mămică!
Eu sunt amintirea, sunt dorul...
Venisem pe drum de urzică,
Să-ţi umplu cu soare pridvorul...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Calvarul năzuinţelor (2009)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofertă

Sunt copilul de flori de mai
Şi-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găseşti la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...

De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul să-mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor să stingi, să mi-l iei?...

Tu, fecioara din colţ de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îţi număr paşii plecării, venirii,
Îţi sunt rezerva iubirii!...

Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriş pe alei, să revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în şiroaie...
Fă-ţi-l leacul la seceta dragostei... ploaie!

Îmi eşti chipul sublim de-orice fată
Alb cum fulg, în omătul de vată;
De te-ating îmi dai cald, mă topeşti,
Sfânta mea, înger eşti!...

În genunchi -de-aş putea ca să-ţi stau
Tălpi s-alergi în etern ca să-ţi dau-
Mâini pot pune pe veci în priere,
Pentru-o lună de miere!...

Mi-eşti fuiorul de fum de ţigară,
Îţi sunt aburul, stând, într-o gară...
Fi-mi eterul, în nări, pe vecie,
Mă închină-n sclavie!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii, madam...

Sunt suflet trist şi părăsit
Sunt robul care trag la ham
Sunt ca un cal nepotcovit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...

Sunt lefter şi neisprăvit
Sunt ca un mugure pe ram
Sunt vreasc uscat de ocolit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...

Sunt plâns de lume contenit
Sunt ca muşcata de la geam
Sunt vechiul tău nesocotit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...

Sunt dur şi-n veci de neclintit
Sunt rece ca şi ursul Fram
Sunt lepră de nesuferit
Dar nu sunt nimenea, madam!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Cameron: Am la dispoziţie doar o seara cu tine, o singură şansă. Şi nu vreau s-o irosesc vorbind despre ce filme îţi plac sau ce vinuri nu poţi să suferi. Vreau să ştiu ce simţi - pentru mine.
Dr. House: Trăieşti cu iluzia că poţi rezolva toate imperfecţiunile. De asta te-ai măritat cu un bărbat care murea de cancer. Nu iubeşti, ai nevoie. Şi acum că soţul tău a murit, îţi cauţi următorul caz de suflet. De asta ai ieşit cu mine. Sunt de două ori mai batrân decât tine, nu sunt frumos, nu sunt fermecător; nu sunt nici măcar de treabă. Însă sunt exact ceea ce îţi trebuie. Sunt defect.

replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna viselor

Mă întreb cum oare eu
M-am născut să îţi fiu zână?
Sau poate însuşi Dumnezeu
M-a născut să-ţi fiu inimă?

Mă întreb cum oare eu
Îţi sunt visul deochiat?
Sau poate Tu, ca semizeu
Din inimă m-ai întrupat?

Mă întreb cum oare eu
Îţi sunt tâmpla cea căruntă?
Sau am fost şi sunt mereu
Zâna viselor cerută?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia dragostei

O, n-aştepta cuvinte de la mine!
De-ţi sunt ca trandafirul, iz şi carne - tu culege-mă!
De-ţi sunt ca un pocal de roşu vin - tu ia-mă!
O, strânge-mă-ntre buze, bea-mă
până la cel din urmă strop. Să fiu în tine!

Uită-mi trecutul, jalea, sărăcia,
nimic să nu îţi tulbure clipita.
Şi-apoi? Apoi tu uită-ţi inima gingaşă,
apoi striveşte-mă sub tălpi – sunt trandafirul,
apoi sfărâmă-mă-n bucăţi – îţi sunt pocalul,
chiar sticla zuruind să te desfete.

Doar ştiu că-asemeni viselor acele
care se sfarmă şi se-ntorc într-una,
asemeni unui ţipăt de durere
şi crimei, remuşcării –
am să mă-ntorc mereu să-ţi bântui glasul.

poezie celebră de Alojz Gradnik din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!