Sinceritate scriitoricească

Un autor, când termină o carte,
Semnează, cu intenţia sublimă,
Ca nu cumva, uitând această parte,
Prostia să rămână... anonimă.

epigramă de Petruş Luncaşu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansare de carte

De-un spectacol avem parte,
Azi, în văzul tuturor,
Căci lansarea nu-i de carte,
Ci mai mult de autor.

epigramă de Mihai Cosma din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde am greşit?...

În mod cumva neaşteptat,
Un autor de prin Apus
M-a acuzat de plagiat...
Şi eu ziceam că l-am tradus.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statisticile însă vin şi trec. Important este să rămână cărţile, să rămână interesul pentru un autor.

citat din Matei Vişniec
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui autor

Ai scris o carte, două, trei,
Că ai un fler de autor...
Şi ai rămas la Stat dator,
Şi rambursezi acuma lei!...

epigramă de Constantin Enescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumi-juma

Atât: rău de autor!
De asta ai parte;
O, sublim cititor,
Exact ca la carte.

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (1 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem, madame

Domnişoară Dinte cu cuvinte sfinte
Te-aş băga te-aş scoate să dau din coate
Prostia e infinită salivă mult dorită..
Dar degeaba vorbesc... proştii mereu se înmulţesc
Şi intre ei se iubesc
Eu sunt mai nebun aşa
Şi imi place cravaşa
Să altoiesc cumva
Prostia asta
Care ucide Naţia

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt destul de mulţi aceia care, atunci când pot, se grăbesc să înapoieze o binefacere, ca să nu-i apese cumva povara recunoştinţei; odată înfăptuit acest lucru, ei se cred absolviţi, uitând cu seninătate de toate obligaţiile pe care această recunoştinţă le impune.

citat din Silvio Pellico
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce lucru rău sau ciudat se întamplă, dacă cel needucat se poartă ca un needucat? Vezi ca nu cumva să trebuiască să te acuzi mai degrabă pe tine, că nu te-ai aşteptat ca el să comită această greşeală. Căci tu aveai motive temeinice să te gandeşti că e firesc ca el să comită această greşeală; şi totusi, uitând aceasta, să te miri c-a greşit.

citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi elev

Ce sublimă datorie
ce sublimă domnilor onoare
toate trec-fir-ar să fie
toate trec însă ne doare

Ce sublimă domnilor onoare
ce-i sublim când trece
ce-i sublim când moare
dureros de dulce şi de rece

Ce-i sublim când trece
toate trec-fir-ar să fie
de la zero până la zece
ce sublimă tragedie

Ce sublimă domnilor onoare
tu să creşti când restul moare

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 mai 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

Nu-mi place frazeologia,
Dar ce vă spun, nu-i fapt divers:
Dac-ar durea cumva prostia,
S-ar lamenta un univers!

epigramă de Iulian Tănăsescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai carte, ai parte ...

S-a dovedit că orice carte
Scrisă de zor la "mititica",
Te face-ndată să ai parte
De o pedeapsă de nimica.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţii

Proverbul spune cum că parte
În viaţă ai când ai şi carte,
Dar astăzi mulţi aşa-nţeleg:
Când nu ai carte... ai întreg!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris o singură carte, care se numeşte "Gânduri". Am scris-o, mai ales, din îndemnul cuiva, care se aştepta ca fiul lui Noica să scrie o carte. Şi când a deschis această carte, prima pagină era albă, a doua era albă şi toate celelalte la fel. Acum, la sfârşitul vieţii mele, mă gândesc să scriu altă carte care s-ar numi "Memorii", fiindcă aşa scriu toţi oamenii mari. Or, cum eu mi-am pierdut memoria, această carte va fi asemenea celei dintâi!

Rafail Noica în Celălalt Noica - Mărturii ale monahului Rafail Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia ca fenomen social

Există proşti în lumea toată
Ce pier pe propria lor limbă,
Ei nu se termină vreodată
Doar că, din când în când, se schimbă.

epigramă de Eugen Albu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ai carte, ai parte"

În timp ce ei, acei cu carte
Stau toţi la rând să-şi ia o parte,
Apare şeful şi - imberbul -
Ia tot... că nu ştia proverbul.

epigramă de Ion Bratu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Termină cu prostiile

termină cu prostiile termină
cu prostiile termină nu
e cazul să-mi arăţi phoenixul tău în erecţie prost lungită
termină cu prostiile ter
mină mă ucizi... virtual

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai carte, ai parte

Cel care-a lansat întâi
Vorba asta în popor,
Dacă vrei mata să ştii,
A fost mare... cartofor.

epigramă de Marian Cioacă (1989)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de zicala "ai carte, ai parte"

Şcolarul în sinea-i îşi spune:
"Pe carte, ca parte să-mi fac,
Îndată cu burta m-aş pune...
Dar prea-mi pică greu la stomac."

epigramă de Ica Ungureanu din Festivalul "Zâmbete în prier", Vişeu de Sus (martie 2012)
Adăugat de Un_Ik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se termină argumentele, începe mârşăvia.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Estetica decadenţei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La lunca Cernii

Iartă-mă, printre degete-mi scapă
letargia zilnică de plictis consimţit,
sunt departe la lunca Cernii
unde cerbii se adapă
în miezul iernii
înainte de asfinţit.

Într-o minunăţie de miros de brad,
de limpezime în aer
şi de zăbovire întru poezie,
spontan fără epoleţi şi grad
mai mult într-un balans de giuvaer
îmbrac podoaba serii târzie.

Şi doamne îmi zic,
ce comori ai pus în ţara asta
îi laşi pe nesăbuiţi să se înfrupte
şi cât eşti de amnezic,
numai pe noi cade năpasta,
toţi vor să parvină
fură într-una pe rupte
şi nu se mai termină.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!